Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Gheorghe Dinu. Va urma domnul Dumitru Chiriţă.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la privatizarea care urmează să se facă la "Tractorul" Braşov.

Opinia publică braşoveană continuă să fie preocupată de soarta industriei oraşului de la poalele Tâmpei şi, nu întâmplător, de soarta marilor uzine atârnă şi situaţia celei mai mari părţi a populaţiei municipiului, legată într-un fel sau altul de acestea. Anii tranziţiei au plasat industria judeţului Braşov sub semnul incertitudinii, al lipsei de coerenţă şi de perspectivă, sub semnul experimentelor de tot felul: modulizări, divizări, reorganizări, privatizări pe te miri ce, toate, însă, fără nici un fel de rezultate în relansarea producţiei.

Mai mult, prin divizări şi privatizări cel puţin dubioase, inventarul uzinelor s-a împuţinat, activele au fost înstrăinate, cei care au cumpărat unele foste secţii sau sectoare nu au căutat decât să mai stoarcă câte ceva, nu să investească în retehnologizare şi investiţii. Forţa de muncă ocupată în industrie s-a diminuat continuu, ceea ce a contribuit din plin la creşterea gradului de sărăcie, la pierderea unei părţi a specialiştilor.

Nevoia reformelor structurale, adânci este evidentă şi imperioasă. Este nevoie de investiţii adevărate care să determine o creştere rapidă a productivităţii muncii şi a competitivităţii produselor. În acelaşi timp, restructurarea trebuie să aibă în vedere reconversia forţei de muncă disponibilizată, crearea condiţiilor de absorbţie în alte ramuri economice a celor deveniţi excedentari la vechile locuri de muncă.

Recent, am primit semnale că urmează să fie semnat contractul pentru privatizarea S.C. "Tractorul" Braşov cu firma MYO-O (O, cred că mai degrabă zero) din Bucureşti, cea care este şi proprietara Fabricii "Semănătoarea", cea care a adus de la 8.000 de salariaţi la vreo 300, cât are acum şi în Semănătoarea mai există doar câteva fiare vechi. Se pare că această firmă este singura care a cumpărat caietul de sarcini, deci este singura ofertantă cu care în prezent se poartă negocieri de către APAPS.

Apropiata semnare a contractului de privatizare stârneşte nelinişte în rândul muncitorilor de la Tractorul, care au auzit de starea în care Compania MYO-O a adus Semănătoarea Bucureşti şi nu vor ca uzina lor să aibă aceeaşi soartă. Mai mult, se pare că MYO-O nu a găsit nici un client şi nici un contract pentru livrarea de tractoare după privatizare.

Stârneşte îngrijorare şi faptul că MYO-O nu este de acord să preia şi datoria de 4.000 de miliarde lei a Uzinei "Tractorul".

Dar cel mai mult nelinişteşte şi nemulţumeşte faptul că firma MYO-O nu este de acord cu numărul actual de angajaţi şi cere conducerii uzinei să întocmească liste privind personalul ce urmează a fi disponibilizat imediat după semnarea contractului de privatizare. Sunt informat, de asemenea, că sindicatelor din uzină li se recomandă să nu se implice şi să aştepte semnarea acestui contract pentru ca apoi să negocieze cu noii patroni.

Muncitorii de la Tractorul Braşov cer ca în contractul de privatizare să se prevadă:

• menţinerea actualului profil de fabricaţie, respectiv producţia de tractoare; suntem ţara paradoxurilor, ţara care are nevoie în agricultură de foarte multe tractoare, ţara în care în construcţii pentru tineri nu avem locuinţe sociale de nici un fel şi, totuşi, specialiştii noştri pleacă să lucreze în Israel, iar Uzina Tractorul este închisă;
• înnoirea şi diversificarea tipurilor de tractoare ce se vor produce, creşterea competitivităţii acestora, în acord cu cererile pieţei şi, în special, cu necesarul pentru piaţa românească;
• acoperirea cu comenzi a capacităţilor de producţie;
• timp de cel puţin 5 ani să nu se facă disponibilizări de personal, eventualele reduceri să se efectueze pe seama plecărilor naturale (pensionări, demisii, transferări etc.);
• celor care solicită să fie disponibilizaţi să li se asigure salarii compensatorii.

Rog domnii guvernanţi ca atât la redactarea clauzelor contractului de privatizare, cât şi în perioada post-privatizare, să aibă permanent în atenţie că dispariţia acestei embleme a industriei româneşti, care este Întreprinderea "Tractorul", unicul producător de tractoare din ţară, lasă agricultura românească fără dotarea tehnică absolut necesară.

Să vă gândiţi, de asemenea, domnilor guvernanţi, şi la consecinţele încetării producţiei de tractoare asupra legăturilor pe orizontală, la cei peste 140 de agenţi economici ce colaborează la această producţie.

Îmi exprim speranţa că domnul ministru al privatizării, Ovidiu Muşetescu, îşi va menţine promisiunile şi va lua măsurile ce se impun, iar contractul de privatizare la Tractorul Braşov va fi semnat ţinându-se seama de doleanţele muncitorilor şi în acord cu aceştia.

Este timpul ca privatizarea să aducă populaţiei din Braşov şi altceva decât griji şi amărăciune, să însemne o schimbare în bine a condiţiilor de muncă şi de viaţă.

Vă mulţumesc.