Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma doamna Eugenia Moldoveanu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "CFR-ul, încotro?"

De peste o sută de ani, calea ferată a reprezentat principalul mijloc de transport în România, atât pentru călători, cât şi pentru marfă. În perioada 1960 - 1990, calea ferată a avut parte de mari transformări şi modernizări, constând în automatizări - centralizări electrodinamice, introducerea de bloc de linie automat, bariere automate, triaje mecanizate, dublări de linii, electrificări pe liniile magistrale. Calea ferată avea, în 1990, un efectiv de 260.000 de salariaţi care, pe lângă activitatea propriu-zisă de efectuare a transportului feroviar, îşi producea singură, pentru uzul propriu, dar şi pentru alţi beneficiari, aproape totul, de la ac la computer.

În ultimii 13 ani însă, calea ferată se confruntă cu o cădere fără precedent, urmare a unor procese masive de restructurare, reorganizare, divizare, externalizare iniţiate de tot felul de neaveniţi care au dirijat activitatea acestui sector vital al economiei naţionale.

Fără nici o diferenţă, fiecare ministru, când şi-a văzut visul de a se aşeza pe portofoliul de ministru şi peste transporturi, a vrut să fie original, ajutat şi de echipa de neprofesionişti pe care şi-o aducea cu sine, răsturnând completamente tot ceea ce prin efort, sacrificiu, răspundere efectuate în timp de mai bine de 100 de ani, marea masă a ceferiştilor o aşezase pe baze trainice.

De la 260.000 de ceferişti, s-a ajuns acum la 90.000. Aproape întreaga presă a comunicat, în săptămâna trecută, că Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei are în vedere, în perioada următoare, reducerea cu încă 18.000 de salariaţi angajaţi ai căii ferate.

Reducerea are în vedere acoperirea fondului de salarii pe întreg anul, pentru că, în bugetul căii ferate, ultimele două luni ale anului au rămas descoperite. Dar haideţi să vedeţi prin ce mijloace doresc marii diriguitori ai căii ferate să rezolve problema scoaterii din sistem a încă 18.000 de salariaţi.

O primă măsură constă în înfiinţarea, pe lângă fiecare actuală Regională CFR, a câte unei regionale secundare care să gestioneze liniile secundare de gen Sf.Gheorghe - Breţcu, Vânători - Odorheiul Secuiesc, Luduş - Lechinţa etc.

A doua măsură constă în externalizarea unor activităţi, adică înfiinţarea de noi filiale cu actualele P.R.A. M-uri, Laboratoare S.C.B., T.T.R., E.L.F., I.F.T.E., adică activităţi indispensabile şi vitale pentru corecta şi buna funcţionare a instalaţiilor ce asigura siguranţa circulaţiei feroviare.

În sfârşit, o serie de activităţi ca ale zonei E.L.F. (electrificare, lumină şi forţă), S.I.M.C. (secţii de industrializare maşini cale), P.A.Z. (protecţia şi administrarea zonei căii ferate), atelierele de tabliere vor fi complet scoase din structura căii ferate.

Menţionez că, până la această dată, numai din structura C.N. - CFR - S.A. s-au înfiinţat 18 filiale independente, funcţionând ca societăţi pe acţiuni cu capital integral C.N.-CFR-S.A., care, la rândul ei, are tot capitalul aparţinând statului, iar din celelalte societăţi de căi ferate: marfă şi călători, s-au mai înfiinţat la fiecare câte 5 - 10 societăţi; îţi stă mintea-n loc câte societăţi au mai apărut, toate serviciile între ele derulându-se cu facturi în bancă, purtătoare de t.v.a. şi comisioane bancare, spoliind resursele financiare ale căii ferate, şi aşa din an în an diminuate.

Printr-un calcul simplu, cele 38 societăţi nou înfiinţate, adăugându-se celor 4 societăţi mamă - C.N.-CFR-S.A., Călători S.A., Marfă S.A., S.A.A.F. S.A., prin interdecontarea între ele, acestea creează combinări - C²₃₂ purtătoare de t.v.a. şi comisioane bancare.

Mai menţionez că toate societăţile nou create îşi înfiinţează conduceri cu directori, secretare, personal administrativ şi contabil, consilii de administraţie, numiţi pe sprânceană din rândul clientelei politice a patronilor, adică a celor care reprezintă statul.

Bunăvoinţa patronilor trebuie răsplătită cu cel puţin ".. cotizaţii pentru partidul care i-a numit.

Toate aceste babilonii se întâmplă din două motive:

1.spre a induce în eroare organismele internaţionale că în calea ferată s-a redus "la sânge" numărul de personal (cu toate că acestea au început să realizeze ce trucuri ieftine se folosesc);

2.spre a creşte încasările la bugetul statului, precum şi veniturile în buzunarele bancherilor.

Criza fără precedent în care se zbate calea ferată, când furnizorii au început să întrerupă utilităţile de gen, curent electric, gaz metan, apă, iar constructorii care au efectuat lucrări pentru calea ferată şi nu şi-au primit banii, au purces la executarea silită a societăţilor feroviare, arată cu prisosinţă managementul defectuos făcut acestui sector al economiei.

În ciuda sărăciei lucii, în calea ferată abundă achiziţiile opulente de aparatură electronică, de mobilier ultra luxos, în continuu înlocuit, iar ultimele jeepuri cu care s-au dotat serviciile de siguranţa circulaţiei din fiecare regională, toate cu numere de Iaşi, locul de baştină al unuia din directorii generali ai căii ferate, demonstrează cu prisosinţă starea jenantă în care a ajuns calea ferată.

Ca fost lucrător în detaşamentul feroviarilor, îmi permit să atrag atenţia domnului ministru Miron Mitrea că situaţia de la calea ferată a devenit dramatică şi, dacă nu va lua măsurile ce se impun, consecinţele vor fi extrem de grave.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.