Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Victor Bercăroiu. Va urma domnul Marton Arpad.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se va intitula "Semnificaţia Zilei de 9 mai la români".

Destinul a făcut ca poporul nostru să aniverseze la 9 mai două evenimente importante pentru existenţa sa, produse în ani diferinţi, dar ambele fiind legate de acţiuni militare de o importanţă deosebită pe plan mondial şi la care România a participat la începutul sau la sfârşitul acestora.

9 mai 1877 este ziua în care România şi-a proclamat Independenţa Naţională, ideal ce devenise o necesitate imperioasă pentru poporul român, impusă de mersul înainte al societăţii româneşti. Acest eveniment a avut loc în urma votării de către Adunarea Deputaţilor a unei moţiuni prin care se lua act că "Ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială".

Proclamaţia Independenţei a trebuit consimţită, întărită şi apărată pe câmpul de luptă. În anii 1877 şi 1878 a fost dus războiul de independenţă împotriva Turciei, în care armata României, alături de armata rusă, a învins Turcia, participând totodată şi la eliberarea popoarelor din Balcani. Ea s-a acoperit de glorie în bătăliile purtate la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei - la Vidin, Griviţa, Rahova, Plevna şi Smârdan.

Pictorul nostru naţional Nicolae Grigorescu a imortalizat numeroase scene de luptă ale ostaşilor români participanţi la război, printre aceste lucrări putându-se aminti: "Dorobanţul", "Alarma", "Bivuac" şi "Atacul de la Smârdan".

Peste ani, la 9 mai 1945, poporul român, alături de popoarele Naţiunilor Unite, sărbătoreşte victoria asupra Germaniei hitleriste.

Lungul şi costisitorul război împotriva fascismului a însemnat o perioadă de grea încercare, când acţiunile imperialismului hitlerist ameninţau libertatea şi independenţa multor naţii. Împotriva acestuia s-a crea o puternică alianţă între statele supuse tăvălugului german.

În războiul încheiat la 9 mai 1945, locul şi rolul forţelor armatelor româneşti nu puteau fi decât cele rezultate din intensa concentrare de forţe care s-a produs în cadrul şi din cauza acestui război.

Încordatele eforturi militare depuse în condiţii dramatice de poporul român au dus la rezultate eficiente obţinute în înfruntarea maşinii de război naziste, alături de cele ale altor state din coaliţia antihitleristă. România a reuşit, astfel, să îşi legitimeze dezideratul de libertate şi independenţă.

La 9 mai 1950, ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, marca un moment istoric, prezentând ideea creării unei comunităţi de interese paşnice. Se ofereau astfel premisele cooperării între Germania şi Franţa, declarându-se totodată un proces nou în relaţiile internaţionale de exercitare comună a suveranităţii.

Principiile afirmate în Declaraţie sunt enunţate sub impulsul covârşitor ca importanţă şi garanţie a succesului Uniunii Europene, conţinut în chiar prima frază a proclamaţiei: "Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţau".

Ideea la care a aderat şi Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg a stat la baza celei dintâi dintre comunităţile europene, cunoscute în 1993 sub numele de Uniunea Europeană. Succesul acestui proiect rezidă nu numai în armonizarea aspiraţiilor tuturor statelor membre, ci şi în afirmarea valorilor comune de pace, progres şi solidaritate.

În prezent, obiectivul major al Uniunii este să construiască o Europă care să respecte libertatea şi demnitatea tuturor popoarelor care o alcătuiesc.

Ca o continuare firească, aspiraţia României de a se integra în Uniunea Europeană, o prioritate absolută a politicii româneşti, este expresia identităţii de idealuri, valori şi principii, a vocaţiei sale de ţară democrată profund ancorată în tradiţii, cultură şi civilizaţie, în spaţiul unic european.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.