Parliamentary debates

Domnul Puiu Haşotti:

Îl rog pe domnul deputat Ion Mocioalcă să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ion Mocioalcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dezbaterile politice din perioada imediat trecută, privind taxa radio-tv, s-ar părea că au consumat tot ce se putea spune. Să fie doar populismul cu care ne-a obişnuit Opoziţia, exploatând un subiect gras, pentru a mai sublinia o dată marea ei grijă faţă de oameni? Nicidecum! Este cel puţin ciudat că, deşi instituirea acestei taxe este, practic, o măsură de dreapta şi cei mai înverşunaţi contestatari ai acesteia sunt partidele de dreapta sau, mă rog, care semnalizează stânga şi trag spre dreapta.

Vă rog să observaţi duplicitatea demersului politic al colegilor din Opoziţie şi în acest caz, ca în atâtea altele. Pozând în campionii transparenţei, corectitudinii şi dreptăţii, aceştia au dezinformat opinia publică, uitând cu bună ştiinţă să arate că, cu toate inerentele ei imperfecţiuni, această reglementare este imperios necesară, ea aliniind şi din acest punct de vedere România la practica democratică europeană.

A trebuit intervenţia unor reprezentanţi de seamă ai politicii europene, inclusiv ai dreptei politice europene, care s-au simţit datori să repare această impardonabilă gafă, salutând acest act normativ şi subliniind pentru aceiaşi opinie publică, cum, această taxă, considerată normală la ei, conferă posturilor naţionale radio-tv din România garanţia independenţei şi credibilitatea atât de frecvent blamate de Opoziţie ca fiind în pericol.

În toate democraţiile europene se poate! La BBC se poate! La TVR nu se poate!

Dorim toţi sau ar trebui să dorim o implicare mult mai fermă a audiovizualului naţional în promovarea, în răspândirea culturii naţionale şi universale, în diversificarea programelor educative, în această perioadă nefastă, de proliferare a subculturii, a prostului gust, a violenţei ca mod de viaţă, a imoralităţii, prin influenţa televiziunii comerciale.

Vehemenţa cu care se atacă taxa radio-tv mă duce cu gândul la anumite interese de grup, nicidecum la grija faţă de oameni.

Cu ce bani să asigurăm calitatea tehnicii şi a programelor acestor instituţii indispensabile ale ţării? Camere video vechi de 20 de ani, care de reportaj din anii '76, '79, studiouri nemodernizate din anii '60, radio-relee îmbătrânite, neperformante şi de fiabilitate îndoielnică, turnul Televiziunii, construit între 1965 - 1970, şi care a suportat trei cutremure majore şi ar putea ceda la următorul. iată doar câteva obiective care cer o finanţare de cel puţin 8 milioane de EURO pe an, doar pentru tehnică.

Cu scuzele de rigoare, pentru că sunt obligat să nominalizez, nu pot să nu observ, cel puţin subiectivismul cu care, omniprezentă în toată mass-media şi la toate pricepută, o anumită colegă din PNL, condamna la o recentă dezbatere televizată imoralitatea acestei taxe.

Dar este moral să împingem conştient spre periferie aceste bunuri naţionale, cu extraordinarul lor rol, lăsând cale largă doar meschinelor interese comerciale de grup?

Imorală este atitudinea condamnabilă a Opoziţiei, care, prin multitudinea acţiunilor de boicot, trunchiind cum i-a convenit, realitatea, a îndemnat făţiş populaţia să nu respecte această lege.

Observ că, în ultimele zile, eficienţa dezbaterilor şi a informărilor realizate de Radio România şi TVR, în scopul de a face cunoscute problemele cu care se confruntă şi pentru susţinerea demersului Guvernului, în aşezarea pe un făgaş normal a acestei instituţii, indispensabile statului de drept.

Trebuie să fim obiectivi şi să fim de acord că eficienţa acestor demersuri ar fi fost indiscutabil mai mare, dacă dezbaterile şi informarea populaţiei s-ar fi produs înainte de aplicarea legii.

Ca şi în cazul reglementărilor iniţiate pentru indemnizaţia de maternitate, ca şi în cel al comunicării noilor relaţii între asociaţiile de proprietari şi posesorii de centrale termice de apartament, comunicate de un consilier ministerial, trecut la pensie a doua zi, trebuiau prezentate pe larg şi aceste măsuri care, deşi, în fond, bine gândite, pot genera stări de confuzie şi de tensiune, alimentate copios de vânătorii din opoziţie.

Disfuncţiile, inadvertenţele din normele metodologice de aplicare ale legii, redactate de specialiştii Guvernului, trebuie să fie eradicate. Iar o sursă de ambiguităţi poate fi şi urmarea laconismului unor prevederi ale legii, lipsa detaliilor şi precizărilor care să evite orice interpretare neconformă cu spiritul legii. Aceasta să fie grija noastră, exigenţa noastră!

Normele privind taxa radio-tv la care mă refer sunt deficitare la precizarea taxei diferenţiate, a diferitelor categorii de contribuabili. Aşa este corect! Am televizor, plătesc, nu am televizor, nu plătesc! Dar şi măsurile de descurajare a evaziunilor la plata taxei trebuie să fie mult mai severe şi cu asigurarea controlului.

De aceea, eu nu consider închisă această problemă şi solicit programarea dezbaterii parlamentare, care să pună în drepturi şi să asigure aplicarea conştientă a acestor norme de conduită europeană, în problemele audiovizualului naţional şi nu rămânerea lor într-o fază gri, la bunul plac al unora sau al altora.

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc şi eu şi, cu tot respectul cuvenit, v-aş reaminti tuturor celor care urmează, că ar fi bine să se restrângă la trei minute, altfel este imposibil ca toţi vorbitorii să poată lua cuvântul.