Parliamentary debates

Domnul Puiu Haşotti:

Înţeleg că domnul deputat Cristian Nechifor nu este. Domnul Adrian Ionel nu este. Domnul deputat Aurel Gubandru nu este.

Domnul Ştefan Baban nu este. Domnul Costache Mircea nu este. Domnul Ioan Sonea nu este. Atunci, domnul deputat Garda Dezideriu, după domnul deputat Posea.

Domnul Petre Posea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de azi am intitulat-o "Nicolae Iorga, un erou martir".

Cu 63 de ani în urmă, în noaptea zilei de 27 noiembrie 1940, o bandă de legionari l-a ridicat, de la domiciliul său, pe istoricul de renume mondial Nicolae Iorga, sub pretextul unor cercetări. A doua zi, cadavrul său a fost găsit aruncat pe o mirişte de lângă localitatea Strejnic din judeţul Prahova.

Asasinând pe autorul unei opere ştiinţifice de mari proporţii şi de o excepţională valoare, pe profesorul şi savantul care a avut o contribuţie masivă şi decisivă la cunoaşterea trecutului neamului său, pe unul dintre cei mai remarcabili îndrumători ai vieţii spirituale şi culturale româneşti, Garda de Fier şi-a vădit, încă o dată, adevăratul ei chip, ca organizaţie teroristă de tip fascist, opusă intereselor şi aspiraţiilor poporului român.

După cum afirmă doctorul Florin Constantiniu, organizaţia legionară a fost o buruiană crescută din sămânţa urii şi cultivată de fascismul internaţional, în primul rând de nazism, pentru a-i folosi roadele otrăvite împotriva României.

Viaţa lui Nicolae Iorga se înscrie între două date: 5 iunie 1871, când s-a născut, şi 27 noiembrie 1940, când a fost asasinat. Viaţa sa nu este însă ca oricare altă viaţă umană, ci cuprinde o copilărie tristă, o adolescenţă severă, cu maturitate precoce şi o jumătate de secol de cea mai ilustră incursiune ştiinţifică, nelipsind din nici un sector al zbuciumului intelectual, politic şi moral. În întreaga sa activitate, oglindită în cele 1.300 de volume şi broşuri şi peste 25.000 de articole, intelectual şi politic el a strălucit minunat. A adus contribuţii fundamentale în toate domeniile studierii trecutului societăţii umane: istorie, economie politică, militară, instituţională, culturală, fapt ce l-a determinat pe George Călinescu să-l numească pe Iorga un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor.

Nicolae Iorga a fost un gânditor şi un spirit uman, un mare patriot, corect şi drept cu neamul său, care a luptat pentru progresul, înălţarea şi încadrarea poporului român în idealurile mari ale omenirii, fără a călca sau umbri măcar interesele juste şi demnitatea oricărui alt popor. Viaţa lui închinată omului şi opera sa multilaterală dedicată înţelegerii faptelor omeneşti nu pot fi cuprinse astăzi de o altă minte omenească oricât de sclipitoare ar fi.

La 1 noiembrie 1894, când foarte tânărul profesor de istorie universală îşi începe cursul la Universitatea din Bucureşti, dădea studenţilor următoarea definiţie: "Istoria e expunerea sistematică, fără scopuri străine de dânsa, a faptelor de orice natură dobândite metodic, prin care s-a manifestat, indiferent de timp şi loc, activitatea omenirii".

Mai târziu, Nicolae Iorga va vorbi, în diferite împrejurări şi către auditori deosebiţi, şi despre necesitatea cunoştinţelor istorice. Niciodată nu a făcut-o însă mai clar şi mai sintetic decât cu prilejul celei dintâi lecţii la Şcoala de Război, actuala Academie Militară.

"Istoria nu dă reţete pentru viaţa practică, ea preface sufletele celor ce se pătrund de învăţămintele ei. Ea dă simbolul realităţii lucrurilor şi ajută cu judecăţi drepte. Ea priveşte azi pe oricine, căci oricine participă la viaţa publică şi o determină".

Bun cunoscător al trecutului poporului român, Nicolae Iorga a ştiut, mai bine decât oricine altul, că istoria nu este numai un trecut care se reconstituie de către istorie, ci şi un prezent care devine istorie şi că, în plămada ei, istoricul poate şi trebuie să joace un rol de seamă ca educator al poporului, ca stimulator al patriotismului său, ca militant politic. Marele exemple ale înaintaşilor au dobândit o forţă mobilizatoare, în zilele de restrişte din timpul primului război mondial, când duşmanul bătea la porţile Moldovei, singurul colţ de ţară rămas liber.

Nicolae Iorga a rostit în Parlament cuvintele lui Petru Rareş: "Vom fi ce am fost şi mai mult decât atât!", expresie în resorturile profunde ale unui popor care, aşezat în calea răutăţilor, nu s-a temut de ele, ci le-a înfruntat cu bărbăţie.

Apărarea integrităţii României a fost, pentru marele cărturar, o îndatorire sacră, căreia i-a consacrat întreaga sa forţă intelectuală. Neastâmpărul ştiinţei l-a adus pe cele mai variate domenii şi lucrări. În ultima sa lecţie de deschidere a cursului universitar din 1940, intitulată "Istoria, marea judecată, în sens moral, a statelor şi naţiunilor", ajunge la concluzia că "istoria este o necesitate pentru conştiinţa umană". Este folositoare pentru sensul ei moral şi este una din marile metode pe care le poate întrebuinţa spiritul uman pentru a ajunge la adevăr. E îngrozit de eforturile depuse de unele naţiuni ostile, afirmând că "popoarele care se încordează nu trăiesc mult. Sunt ca atleţii de circ". Peste tot, în această ultimă lecţie, sunt aluzii la forţele ostile care au provocat al doilea război mondial şi la setea sa neştirbită de pace şi umanitate.

Această viaţă de intensă trăire intelectuală, acest suflet atât de uman şi iubitor de adevăr, acest intelectual, savant în sensul cel mai pur al noţiunii, rar întâlnit în cultura universală, a fost curmată prin 9 gloanţe trase de criminalii reprezentanţi ai organizaţiei legionare.

În Garda de Fier, Nicolae Iorga a văzut maimuţăreala periculoasă a lucrurilor din afară, care nu puteau fi introduse la noi şi care nu se puteau aclimatiza aici. El nu s-a lăsat înşelat de agitaţia gălăgioasă din baze şi localuri, care se încrâncenau să acrediteze ideologia fascistă profund iresponsabilă.

Nicolae Iorga a smuls veşmântul patriotard al legionarilor şi l-a arătat în toată goliciunea lui: un biet papagal repetând frânturi de idei, vorbe înălţate la şcoala nazismului. Totodată, el a avertizat asupra caracterului nefast al politicii de expansiune a Germaniei hitleriste care, invocând un pretins spaţiu vital, pregătea un măcel mondial pentru a-şi instaura hegemonia.

Lupta curajoasă a lui Nicolae Iorga împotriva hitlerismului şi fascismului român i-a atras ura înverşunată a căpeteniilor naziste şi a adepţilor lor în România. Ilustrul învăţat a fost ţinta unor numeroase atacuri injurioase şi ameninţări care nu l-au intimidat, nu l-au putut abate de la ceea ce considera a fi de datoria unui patriot. Ca urmare, viaţa marelui luptător naţional şi savant de faimă mondială a fost curmată printr-o crimă abjectă care ne umple de aceeaşi oroare şi astăzi, la peste 6 decenii de la săvârşirea ei.

Nicolae Iorga a fost martirizat pentru că a luptat pentru demnitatea şi libertatea omului, pentru libertatea şi demnitatea naţiunilor. După cum declara C.Rădulescu Motru, preşedintele Academiei Române, în anul 1941: "Profesorul Nicolae Iorga a fost o figură de legendă, încă din timpul vieţii, care, odată cu trecerea timpului, va creşte în grandoare".

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi.