Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Pavel Cherescu. Va urma domnul Liviu Bara.

Domnul Pavel Cherescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea este legată de recenta hotărâre a Sfântului Sinod de a interzice clerului să se implice activ în viaţa politică a ţării.

Vreau să vă arăt că şi astăzi fruntaşi ai partidelor politice vorbesc în dispreţul legii faţă de această chestiune. Citiţi şi vă cruciţi de câtă ignoranţă dau dovadă! Citiţi ziarul "Ziua" de astăzi.

Revoluţia din decembrie 1989 a adus în viaţa tuturor românilor un dar nepreţuit - libertatea - şi, odată cu ea, în speranţa că vom edifica o Românie democratică, un stat de drept în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, înscrise în Constituţie, să fie respectate cu sfinţenie.

Între cei care au ţinut să-şi arate ataşamentul faţă de noile valori ale democraţiei au fost şi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române care, apoi, ani de zile, nu au scăpat prilejul de a face cunoscute lumii întregi suferinţele şi nedreptăţile pe care clerul şi credincioşii ortodocşi le-au îndurat în cei aproape cincizeci de ani de comunism ateu. Am crezut atunci că, asumându-şi greşelile trecutului - prin celebra expresie "N-am avut curajul să fim martiri" - ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au înţeles că a sosit vremea ca şi clerul, în baza principiului simfoniei, a bunelor relaţii între Stat şi Biserică, să împlinească porunca Mântuitorului Hristos: "Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Mt. 22, 21). Şi aceasta în virtutea faptului că preoţii ortodocşi, mai mult decât toţi ceilalţi, au slujit şi sunt slujitori ai Bisericii strămoşeşti şi ai Neamului românesc.

De la Revoluţia din decembrie 1989 a trecut peste un deceniu, timp în care clerul ortodox - ierarhii şi preoţii deopotrivă - s-a implicat şi în viaţa politică românească promovând, cu devotament şi profundă responsabilitate, binele tuturor cetăţenilor ţării. Ultima manifestare majoră a responsabilităţii civice asumate de Biserica Ortodoxă Română s-a consunmat la Referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei (19 octombrie 2003), când ierarhii, preoţii şi credincioşii au votat noua lege supremă a ţării, care aduce România mai aproape de structurile euroatlantice.

Sunt fapte ce fac cinste Bisericii strămoşeşti care, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, a împărtăşit mereu idealurile poporului şi despre care Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a afirmat: "Principiile democraţiei şi mai ales cele ale libertăţii fiindu-i proprii, Biserica Ortodoxă Română, majoritară în România, a sprijinit şi sprijină, alături de celelalte culte recunoscute, demersurile ţării noastre, ale Guvernului, pentru integrarea României în structurile europene şi aderarea la NATO".

Sunt cuvinte înţelepte, pline de adevăr, care însă, după recenta hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice clerului - sub aspra pedeapsă a caterisirii - să se implice în viaţa politică a ţării, ne demonstrează că faptele nu sunt totdeauna pe măsura declaraţiilor, că ierarhia superioară a Bisericii Ortodoxe Române a alunecat sau este împinsă cu abilitate din umbră (în timpul desfăşurării lucrărilor sinodului a fost instigată, cu multă patimă, prin afirmaţii calomnioase difuzate în paginile ziarelor "Ziua" şi "Evenimentul zilei") pe panta unui fundamentalism periculos, ce deschide între ierarhi şi preoţi o prăpastie greu de trecut. Această gravă tentativă de suprimare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti are loc în momentul în care - şi poate chiar ca urmare a acestui fapt - în toate sondajele de opinie date publicităţii în ultima vreme, Biserica, dintre toate instituţiile care îşi desfăşoară activitatea în România, se bucură de cea mai mare încredere în rândul cetăţenilor. Măsura luată de Sfântul Sinod nu are corespondent în întreg trecutul Bisericii Ortodoxe Române, de un asemenea act ferindu-se chiar şi fostele şi atât de hulitele autorităţi comuniste, cu sprijinul cărora unii ierarhi au fost aleşi în Marea Adunare Naţională. (Şi atunci erau valabile invocatele canoane, care astăzi "nu se negociază".)

Gestul Sfântului Sinod echivalează cu o întoarcere de bună voie a Bisericii Ortodoxe Române în catacombe, cu o scoatere de bună voie în afara legii, cu o autoexilare la periferia societăţii.

Acestea sunt motivele pentru care ne simţim datori să subliniem că, în virtutea faptului că Biserica Ortodoxă Română îşi desfăşoară neîngrădit activitatea în cadrul unui stat de drept, respingând mereu, prin natura fiinţei sale, ideea de a deveni un stat în stat şi membrii Sfântului Sinod sunt obligaţi să respecte legile ţării, drepturile şi libertăţile cetăţenilor - categorie în care sunt incluşi şi preoţii - care sunt consfinţite în Constituţie.

Potrivit art.1 (3) din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate".

Privitor la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, art.15 din Constituţie stipulează că "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea".

Conform art.16 din Constituţie, (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu de mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară ... (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale".

Art.20 (1) din Constituţie prevede că: "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile".

Art.37 (1) din Constituţie consfinţeşte dreptul cetăţenilor de a fi aleşi, precizând că: "Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.16 alin.3, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art.40, alin.3".

Art.40 (3) precizează că: "Nu pot face parte din partidele politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică".

Potrivit art.57 din Constituţie: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi".

Art.53 din Constituţie stabileşte condiţiile şi modul în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi: (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale; ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii".

În final, se impune să precizăm că, potrivit art.61 (1 şi 2) din Constituţia României, Parlamentul - alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat - "este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

În lumina prevederilor constituţionale prezentate, se impun următoarele concluzii:

1. Recenta hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice clerului să se implice activ în viaţa politică a ţării este o măsură arbitrară, un act de încălcare a prevederilor Constituţiei, suprema lege a statului român.

2. Clerul ortodox (la fel ca slujitorii celorlalte culte care îşi desfăşoară legal activitatea în România) nu face parte din categoria funcţionarilor publici şi se bucură de drepturile şi libertăţile înscrise în Constituţie, inclusiv de cel de a alege şi a fi ales.

3. Măsurile de îngrădire a acestor drepturi şi libertăţi pot fi luate doar de către Parlament, printr-o lege organică.

4. Datoria Parlamentului este de a veghea ca România - în perspectiva aderării la NATO şi a integrării în Uniunea Europeană - să nu se transforme într-un Afganistan al Europei. Este regretabil faptul că, de la tribuna Parlamentului României, reprezentanţii partidelor parlamentare nu au îndrăznit să apere prevederile Constituţiei.

Dimpotrivă, reprezentanţi ai Partidului Naţional Liberal au adoptat o atitudine condamnabilă, instigând cu inconştienţă la încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, prin lansarea unui aşa-zis apel prin care cer tuturor cultelor religioase să adopte o poziţie similară cu cea a Bisericii Ortodoxe Române şi să interzică slujitorilor lor implicarea în viaţa politică a ţării.

De aceea, în numele slujitorilor Bisericii - care sunt pe cale de a fi transformaţi într-o minoritate lipsită de drepturi constituţionale - ţin să le reamintesc tuturor că, potrivit art.15 (2) din Constituţia României, nimeni nu de mai presus de lege, motiv pentru care cerem imperios Guvernului României, Parlamentului, Ministerului Justiţiei, Avocatului Poporului, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi tuturor organizaţiilor care au ca scop protecţia drepturilor omului să se sesizeze în acest caz.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.