Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule deputat Cristian Dumitrescu, aveţi pregătită vreo declaraţie, că aici nu aveţi trecut, dar poate aveţi pregătită. Aveţi posibilitatea să vă afirmaţi acum. (Râsete.)

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea este o declaraţie, care vă spun sincer, mă preocupă de mult, legată de un aspect esenţial al procesului pe care îl parcurge România în acest moment, referindu-mă, în mod special, la integrarea europeană.

Constat cu satisfacţie şi cu bucurie că un proiect pe care l-am văzut început în urmă cu mulţi ani, începe să prindă contur în liniile sale ferme, definitive, respectiv integrarea României în Uniunea Europeană.

Vreau să vă spun că această prioritate a României în ultimii - să zicem 10 ani - a integrării în lumea europeană, în Europa, nu a încetat să fie pentru fiecare dintre noi, şi cred că pentru toţi oamenii politici un fel de idee fundamentală, care revine de fiecare dată în discursurile noastre, în acţiunea noastră. Unii au făcut-o cu sinceritate în susţinerea acestei idei, alţii cu mai puţină sinceritate, dar nu există - cred eu - om politic pe tot eşichierul politic românesc care să nu fi constatat necesitatea acestui proces.

Acest lucru este, în opinia mea, esenţial. În România nu există eurosceptici, şi acest lucru este definitoriu, pentru că România se află la intersecţia, la confluenţa unor interese, la confluenţa unor culturi, aici, spunem noi, în Europa Centrală, dar în imediata vecinătate a unor influenţe istorice.

Din această perspectivă, lucrul la care vreau să mă refer este nevoia de a ne prezerva toată tăria, identitatea culturală, identitatea noastră culturală ca şi valoare proprie creativă. Sigur că integrarea în Uniunea Europeană nu înseamnă pierderea identităţii naţionale. Vorbim despre naţiuni în interiorul Uniunii Europene, dar identitatea noastră culturală este cu totul altceva. Acesta este un proces creativ, este un proces permanent, este un proces în care fiecare generaţie adaugă câte ceva pentru un edificiu care în permanenţă reprezintă poporul român, reprezintă idealurile sale, reprezintă fiinţa sa naţională.

Am investit foarte mulţi bani în procesul de integrare şi vom mai investi. Am spus că dintre valorile noastre fundamentale, cele mai importante, printre cele mai importante, şi, dacă vreţi, cele mai bogate în resurse este cultura. Este, dacă vreţi, resursa aceasta pe care o are poporul român, pe care vă spuneam, şi în care cred, că a fost constituită de generaţii şi în generaţii, prin aportul fiecăreia dintre ei.

Iată, însă, că acum, sub incidenţa integrării în Uniunea Europeană, efortul nostru de cultură trebuie să fie mult mai mare. Pentru că, Uniunea Europeană nu înseamnă numai bunăstare, nu înseamnă numai un nou sistem de valori, dar înseamnă şi o circulaţie a culturii dintre ţări, între ţări, în spiritul unui europenism pe care-l susţinem cu toţii.

Pentru ca această circulaţie să fie conform principiului vaselor comunicante, egală, trebuie ca presiunea exercitată în aceste vase să fie egală.

Iată de ce, în contactul cu celelalte culturi, România trebuie să-şi prezerve acest atu. Pentru aceasta trebuie bani, pentru aceasta trebuie un program, pentru aceasta trebuie gândită.

Binefacerile integrării în Uniunea Europeană trebuie privite şi ca idee a prezervării unor atuuri pentru care România a fost integrată în Uniunea Europeană, şi nu economia a fost cea care a fost prioritară, ci statutul României, inteligenţa poporului român, cultura poporului român, valorile sale naţionale.

Iată de ce cred că oamenii politici ar trebui să se gândească foarte clar în aceste momente, când suntem foarte aproape de atingerea acestui deziderat. Ar trebui să dăm mai multă importanţă culturii, va trebui să dăm mai multe fonduri culturii, va trebui să facem un program naţional de încurajare a culturii, în aşa fel încât cu aceste schimburi benefice, noi ne-am protejat din toate punctele de vedere, însăşi procesul de integrare este un proces de negociere pentru protejarea fiecărei economii naţionale la impactul cu Uniunea Europeană; în domeniul culturii însă, acest lucru nu s-a făcut, pentru că nu se face şi nu este un capitol special de negociere, este un singur capitol care se referă la educaţie, şi aceasta este extrem de importantă.

Cultura, însă, prezervarea culturii se poate face numai printr-o politică naţională, şi cred că a sosit momentul ca, începând de acum şi în perioada imediat următoare, când România va atinge acel nivel de dezvoltare şi de capacitate economică de a finanţa cultura naţională, aşa cum se întâmplă în ţările Uniunii Europene, să facem un efort pentru ca să nu fim prinşi pe picior greşit, am putea spune aşa, ceea ce ar însemna la nivelul unei generaţii crearea unei disfuncţii ce ar putea să aibă repercusiuni în prezervarea capacităţii noastre de a fi, şi din punct de vedere cultural, ceea ce am fost din totdeauna, şi să rămânem în Uniunea Europeană, adică o ţară a cărei forţă culturală a fost apreciată prin inteligenţa actului creativ susţinut prin şcoală, pentru că şi aceasta este extrem de importantă, şi mai ales prin voinţa politică.

Geniul unui popor s-a manifestat din totdeauna, vrem, nu vrem, prin aşa numita concepţie "a principelui", care întotdeauna - cum se spune în istorie - au dorit şi doresc să construiască pentru a lăsa ceva în urmă. Acest principiu, care este puţin egocentrist, specific perioadei premoderne şi clasice a dezvoltării culturale, nu a încetat să existe. De data aceasta, însă, "principele" trebuie să fie însuşi statul, trebuie să fie însuşi poporul român, să finanţeze, să susţină cultura.

Fac această declaraţie în faţa unei săli goale, cu convingerea însă că ea va avea reverberaţiile şi considerarea ei, într-un timp cât mai scurt, atunci când ne vom da seama, după ce obiectivul acesta atât de palpabil al anului 2007, al integrării în Uniunea Europeană, va deveni realitate, că va trebui să ne preocupe şi că este o realitate la care trebuie să ne gândim. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.