Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Dumitru Bentu, va urma domnul Dragoş Ujeniuc.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Compensaţii".

Îi vedem la începutul fiecărei luni - cuminţi, ordonaţi, epuizaţi de boli, bătrâneţe şi nesperanţă, aşezându-se în viul nopţii la coadă. Vor să "prindă", să "apuce", medicamente gratuite şi compensate. Cei mai mulţi sunt pensionari, pentru care fiecare zi trăită are valenţele unei performanţe.

Actualii guvernanţi au promis că vor rezolva şi această mare problemă, e adevărat, cu ascedenţă într-un sistem deficitar conceptual încă din startul adoptării sale. Eroare - ca, de fapt, întreaga prestaţie a Guvernului. Scenariul se repetă nemilos: fondurile alocate unor farmacii se epuizează rapid şi alaiul "compensaţiilor" se pune în mişcare către alte unităţi de profil.

Pentru unii, calvarul durează săptămâni întregi, pentru alţii, cei care au reuşit să-şi procure medicamentele, urmează un mic respiro. În multe cazuri, după ore epuizante de stat la rând, disperarea se transformă în proteste şi lozinci antiguvernamentale: "Ruşine, ruşine să le fie!", "Jos guvernanţii!". Ploaia, vântul, canicula îi lovesc neîndurător. O ipotetică rectificare de buget pare a fi soluţia salvatoare, dar politica fiscală a Guvernului Tăriceanu nu va aduce mult aşteptatele sume la buget.

În spitale, singurul element de certitudine a devenit supravegherea de specialitate. În rest, medicamente de acasă, hrană de acasă. "Gura de oxigen" se lasă aşteptată. Pentru unii, dacă va veni, va fi prea târziu.

Ministrul este depăşit de situaţie; poate, şi de competenţă. Unii îl compătimesc, alţii îl detestă. Demisie sau demitere? Aceasta-i întrebarea. Cele mai multe medicamente sunt de sinteză. Dacă le găseşti - sunt de Cinteză. Pentru sistem - anamneză. Pentru ministru - amnezie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.