Parliamentary debates

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Din partea Grupului parlamentar al PRM are cuvântul domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi este intitulată: "După 12 ani, cazul Hădăreni reprezintă o sursă de înavuţire pentru cei care comit infracţiuni de ultraj, tulbură ordinea publică şi comit crime."

Cuvântul meu se vrea o luare de atitudine în favoarea unor oameni care trăiesc în centrul României, în inima Ardealului, pe malurile Mureşului, pe care ar trebui să îi cunoşti, să le vezi mâinile crăpate de muncă, să le vezi feţele ridate de soare şi vânt, să le vezi tristeţea din ochi, să le simţi speranţa din suflet, pentru ai putea înţelege ...Dar el este şi o referire la etnia ţiganilor, a acelora pe care istoria, veacurile de servitute, în care au fost robi, i-au înzestrat cu un comportament asocial.

După o întrerupere de peste 12 ani, cazul Hădăreni, fiindcă la întâmplările din satul Hădăreni mă refer, a revenit în actualitate.

Pentru cei care nu îl cunosc, îmi permit să îl reiterez:

La 20 septembrie 1993, adică exact acum 12 ani, pe fondul unei stări tensionate datorate terorii instaurate de ţiganii din sat ca: jigniri, bătăi, furturi, tâlhării sau violuri, - pe fondul atitudinii pasive a organelor de poliţie din localitate, în urma unei altercaţii provocate de 3 ţigani, tânărul Crăciun CHEŢAN, tatăl unei fetiţe de 3 ani, care a fost chemat să intervină în apărarea tatălui său, a fost omorât prin înţepare cu un cuţit de către aceştia.

Vestea uciderii lui Crăciunel s-a răspândit ca fulgerul în comunitatea locală, o comunitate la fel ca oricare alta, în care de veacuri, de când există ea, sunt stabilite legături strânse de rudenie sau cel puţin numeroase obligaţii între părinţi, copii, fraţi, veri de diferite grade, bunici, unchi, nepoţi, socri, cumnaţi, cuscri, etc. O mulţime numeroasă şi revoltată s-a adunat spontan şi, pentru prima dată în istoria ei, a luat o atitudine împotriva celor care îi terorizau, a unor criminali care se refugiaseră şi se blocaseră într-o casă. Şi deoarece la solicitarea lor, aceştia au refuzat să iasă afară, mulţimea a dat foc casei... Doi dintre ţiganii criminali, pentru că despre ei este vorba, au încercat să părăsească în fugă casa incendiată, dar au fost prinşi şi linşaţi, în timp ce al treilea, a ars înăuntru... Mulţimea înfuriată şi odată pornită nu a putut să se oprească şi s-a deplasat prin sat dând foc, în total la 13 case în care locuiau ţigani. Pentru ca să termine odată cu teroarea la care era supusă.

În urma procesului care a urmat, cinci români au fost condamnaţi la câte 2 ani, e drept, cu suspendare, iar alţi trei la câte 5 ani, deci un total de 25 de ani de închisoare. Totodată, conform sentinţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de la Bucureşti, românii trebuie să plătească ţiganilor despăgubiri în valoare de 2.130.000.000 lei. Pe de altă parte însă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a hotărât acordarea unor sume variind între 11.000 şi 95.000 de euro, în total 262.000 de euro, pentru daune morale şi materiale unor ţigani din localitate, cărora li s-a ars casa şi li s-au distrus bunuri. Ulterior, suma a fost suplimentată cu încă 288.000 de euro, deci un total general de 550.000 de euro. Statul român a dat un ajutor pentru construirea a 8 case. Oricum ar fi, deoarece stabilirea despăgubirilor s-a făcut doar pe baza declaraţiilor ţiganilor, care au susţinut că aveau în case bunuri despre care la ora respectivă abia dacă auziseră, românii consideră că se exagerează, că ţiganii doresc să se înavuţească pe seama suferinţelor lor. De copilul lui Crăciunel nimeni nu şi-a adus aminte. Pe acesta nu ar fi trebuit să îl ajute cei care i-au ucis tatăl? Peste câteva zile se va judeca contestaţia românilor cu privire la punerea sub sechestru a bunurilor lor de către executoriul judecătoresc. Rămâne de văzut cum vor şti cei în cauză să aplice măcar de această dată corect legea, astfel încât situaţia să fie detensionată pentru totdeauna, fără interpretări.

Într-o scrisoare pe care am primit-o se scrie cu ortografie de copil:

"Stimate Domn Senator Vadim Tudor, Prin prezenta, vă rugăm anticipat să interveniţi pe măsura posibilităţilor în cazul "Hădăreni" pentru obţinerea unui rezultat final în favoarea noastră. Am fost mulţi, am rămas puţini, de aceea vă cerem ajutor. În caz contrar vă cerem ajutor în găsirea unor posibili sponsori pentru a nu fi nevoiţi să ne pierdem casele, sau, în cel mai rău caz să ne pierdem familiile. Vă mulţumim anticipat. Grupul Românilor implicaţi din Hădăreni!"

Poate unii dintre dumneavoastră veţi spune că scrisoare are un adresant precizat. Eu o apreciez însă ca o chemare, prin care toţi care deţin puterea în acest stat sunt invitaţi pentru a face ceva în sprijinul acestor oameni. Fiindcă nu este normal ca cineva să fie terorizat la infinit, fără ca la un moment dat în mod spontan să nu se revolte ...

Diversitatea etnică reprezintă o bogăţie pentru orice naţiune. Iar noi, românii ne bucurăm de faptul că pe cuprinsul Patriei noastre trăiesc foarte multe etnii, din care 19 sunt reprezentate în Parlamentul României. Cazul Hădăreni, ca şi cazul Bolintin, ca şi numeroase alte cazuri, ne invită să-i înţelegem şi pe ţigani şi să facem ceva pentru integrarea lor în societate. Este bine de ştiut că în interiorul "clanului" ţiganii se comportă civilizat, nu fură, nu violează, nu ucid. Coeziunea de "clan" la ei este deosebită. În afară însă, se comportă altfel ... Prea des uită că cineva, de acolo de sus, ne vede chiar şi atunci când credem că nu ne vede nimeni! Poate acesta este motivul pentru care sociologii elveţieni au apreciat că dacă nu se vor lua măsuri de integrare socială, în maximum două decenii, cea mai puternică mafie din Europa va fi mafia ţiganilor!

În primul rând guvernanţii sunt invitaţi ca prin programe comunitare să ia măsuri de educare şi de integrare socială şi culturală. Şi mai ales biserica este obligată să intervină mai eficient! Cele 10 porunci nu reprezintă altceva decât un cod etic al "Omului", care se regăseşte în toate religiile.

Jean Paul Sartre spunea "Cine iubeşte excesiv animalele, le iubeşte împotriva oamenilor". În cazul de faţă, cred că această cugetare ar putea fi altfel exprimată: "Cine iubeşte excesiv o minoritate împotriva propriei sale naţiuni, comite un mare şi periculos păcat!" De aceea, trebuie să avem grijă şi de noi, atunci când acordăm drepturi în exces unei minorităţi.

Mai reflectaţi!

Mulţumesc.