|
Domnul Andrian Sirojea Mihei: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţie politică : "Echinocţiu comunitar". Într-o perioadă în care legea minorităţii devine platforma politică pentru unele partide, iar zilele acestea la Odorheiul Secuiesc se pregăteşte o manifestare ce riscă să inflameze viaţa politică şi aşa deja explozivă, în Dobrogea, la Constanţa, se pregăteşte un eveniment model comunitar. Aflat la cea de-a treia ediţie, exerciţiul cultural numit "Echinocţiu comunitar" 2006 doreşte o reafirmare a multiculturalităţii, realitate cu o valoare incontestabilă într-un spaţiu fizico-geografic care presupune convieţuirea într-o cultură majoritară, spaţiul dobrogean. Dacă ediţiile anterioare ale evenimentului au celebrat eterogenitatea etno-culturală a spaţiului dobrogean şi au încercat să definească conceptul de comunicare interetnică, ediţia din 2006 a "Echinocţiului comunitar" propune o schimbare de paradigmă, mutând accentul pe conceptul de multiculturalitate. Multiculturalitatea pe care o exprimă "Echinocţiul comunitar", ca fapt de existenţă, presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majorităţii, aducând, în mod firesc, elementul diversităţii şi necesitatea recunoaşterii diferenţei ca un pas esenţial al convieţuirii. Ediţiile anterioare ale "Echinocţiului comunitar" au dezvoltat o dispută ideologică pentru impunerea în cadrul cultural dobrogean a două concepte fundamentale: multiculturalism şi/ sau interculturalism. Acest fapt s-a dezvoltat din dorinţa de a desemna pledoaria pentru afirmarea diversităţii. Pasiunile consumate din dorinţa de a lucra cu un concept sau cu altul s-au atenuat, o dată cu finalitatea comună la care promotorii acestor concepte au ajuns: necesitatea cultivării diversităţii culturale şi a convieţuirii armonioase cu alteritatea! Acest fapt este absolut firesc, în condiţiile în care cei doi termeni se presupun reciproc, în aşa mare măsură încât fac referinţă la o realitate comună. Ca ideologie a diversităţii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identităţile de grup. În felul acesta, orizontul ideologic al cultivării diversităţii vine să promoveze pluralitatea ca schimbare de paradigmă a raportului minoritate/ majoritate, ca limită imaginată a repetatelor construcţii identitare. Astfel, procesul globalizării ne pune în faţa unei continue resituări a raporturilor majoritate/ minoritate, în spaţii culturale concrete şi la nivel global, îndemnându-ne la o continuă înţelegere, acceptare şi afirmare a diversităţii. Gândirea postmodernă a pus în evidenţă relaţiile de putere care se află în spatele revendicărilor privind identitatea culturală. În numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge, în aparenţă, la o împingere în plan secund a drepturilor individului, în favoarea impunerii în sfera publică a drepturilor de grup. Este vorba, însă, de o nouă percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care conferă identitatea de grup, ci apartenenţa la grup creează cadrul general de regăsire a identităţii personale. În acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identităţii şi a culturii. Procesul este însoţit de o recunoaştere a pluralismului valorilor, a diferenţelor şi acceptarea punctuală şi temporară a unor discriminări pozitive menite să corecteze inegalităţile şi să asigure promovarea unor politici speciale pentru identităţile alternative. Promovarea unei politici culturale este miza pe 2006 a "Echinocţiului comunitar", în care valorile comunitare ale minorităţii să se regăsească într-un spaţiu cultural comun, al unei societăţi în care principiul recunoaşterii demnităţii celuilalt funcţionează ca normă! Vă mulţumesc.
|