Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Radiografia unei veri fierbinţi"

Vara anului 2006 a fost o vară a contrastelor atât la propriu, cât si la figurat: pe români i-a omorât, pe de o parte, căldurile toride de până la 40 de grade, dar şi furtunile neaşteptate, pe de altă parte, care unora le-a spulberat toata agoniseala de o viaţă, dar şi frământările de pe scena politică care şi-au dovedit nefasta influenţă şi asupra banalului cotidian.

Dacă împotriva naturii nu prea avem cu ce lupta, împotriva răutăţilor semenilor avem destule arme, dar trebuie să ştim şi să le folosim. Cum altfel poate fi definită această cruciadă a dosarelor colaboratorilor şi informatorilor dinainte de 1989? Pentru a decima opoziţia şi a fi unici şi eterni guvernanţi, Alianţa Departe de Adevăr prin porta vocea sa, adică domnul Băsescu, a strigat în gura mare că vrea deconspirarea celor care au colaborat înainte de 1989 cu securitatea sau au făcut poliţie politică. Şi pentru ca efectul să fie amplu şi devastator, domnul Băsescu, încălcându-şi cu brio drepturile legale, a hotărât dosarele căror reprezentanţi ai vieţii româneşti să fie făcute publice, afirmând, pe toate posturile şi aproape în toate zilele sale de vacanţă, că cine ar citi aceste dosare s-ar îngrozi.

Întrebarea pe care şi-o pune orice om cu bun simţ şi cu judecată este de unde ştie primul om din stat ce conţin dosarele celor incriminaţi. Răspunsul este foarte uşor de ghicit. Şi ca în principiul dominoului, piesele, neaşteptate este adevărat, au început să cadă. Primele, este adevărat, că au fost tocmai chiar cele care sprijineau ideile preşedintelui, chiar în detrimentul partidului din care făceau parte. Apoi ca neîncrederea populaţiei, precum şi divizarea ei să fie tot mai puternică, dosariada s-a extins şi asupra formatorilor de opinie, celor din mass-media, a sportivilor şi, mai ales, asupra bisericii, cea în care majoritatea românilor aveau încredere.

Este greu să vezi, în sondajele comandate, că acest popor nu are încredere în preşedinte, în clasa politică, ci în lucrurile fireşti, normale şi mai ales ancestrale, cu care s-a născut şi cu care sigur va muri. Atunci, pentru a reuşi să-ţi satisfaci vanitatea, faci cel mai normal lucru posibil: dezavuezi pe cei ce-ţi sunt potrivnici. Aşa s-a întâmplat în ultimele zile şi cu acest război stupid al dosarelor de securitate: a fost lovită Biserica, au fost dezbinaţi scriitorii şi cei din mass-media şi s-a mers chiar până la activitatea sportivă, unde eşecul a fost total (până acum!). Principiul "divide et impera" şi-a făcut din nou datoria, dă-le celor mulţi şi nevoiaşi mult circ şi puţină pâine şi ai puţină linişte într-o ţară care se zvârcoleşte între integrarea în UE şi sărăcia care se adânceşte din ce în ce mai mult.

Toată această campanie a dosarelor are doar un singur scop: întărirea unui singur partid din eşichierul politic şi sprijinirea unui om pentru a deveni atotputernic în această ţară. Revenim oare după 16 ani de democraţie la un partid unic şi un conducător atotştiutor şi atotputernic? Să sperăm că nu, că vom avea atâta tărie şi putere să ţinem piept acestor dorinţe, care, culmea!, au fost înaintate cetăţenilor, la o şcoală de vară a tinerilor politicieni.

Trăind aproape 50 de ani într-o societate dominată de principiul dacă vrei să ai, trebuie să faci compromisuri, adică, dacă doreai casă, frigider, televizor sau funcţie trebuia să fii membru de partid, să deţii o funcţie în partidul comunist şi implicit să faci şi altceva faţă de ceva normal (adică să informezi siguranţa statului), reprezenta ceva obişnuit în acele timpuri. Iar dacă, domnilor guvernanţi şi domnule preşedinte, aţi analiza la rece şi pertinent ce se întâmplă timp de 4 ani în instituţiile publice centrale şi descentralizate, aţi descoperi că nu s-a schimbat nimic de 16 ani.

Dacă vreţi să aveţi o societate lipsită de oameni care în anumite momente ale vieţii lor au făcut, cu bună ştiinţă sau forţaţi de împrejurări, anumite compromisuri, care acum sunt considerate grozăvii, ar fi bine ca cei născuţi după 1986 să conducă această ţară. Pentru că ei sunt cei care sunt puri, care nu au cunoscut decât lipsuri şi privaţiuni şi care, culmea!, sunt tot o generaţie în tranziţie - ei sunt cei care nu pot fi compromişi (oare?) cu fel de fel de promiscuităţi.

Aşa cum spuneam, a fost o vară fierbinte. Cum va fi toamna şi iarna acestui an, care sunt ultimele anotimpuri înainte de integrare, este greu de definit. Dar nici un guvernant, în această ultimă vară a preaderării României nu şi-a făcut griji pentru ce se va întâmpla după 1 ianuarie 2007, ci dacă va fi trecut pe lista favoriţilor sau ingraţilor actualei guvernări. Circ, pâine şi... căldură. Iar sloganul "cu televizorul aţi minţit poporul", rămâne valabil şi acum, după 16 ani. Nu-i aşa domnule preşedinţie? Aţi uitat deja ce aţi declarat în campania din turul al doilea pentru alegerile la preşedinte, despre ce aţi făcut şi aţi fost înainte de 1989? Aţi uitat că în campania electorală eraţi însoţit de Constituţia pe care aţi jurat că o veţi respecta în spiritul şi litera ei? Noi, nu.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.