|
Domnul Ioan Aurel Rus: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. "Parlamentarii români să respecte România!" este titlul declaraţiei politice. Stimaţi colegi, Zilele trecute, am intrat în posesia traducerii în limba română a unui articol publicat în Serbia, în Ziarul "Nasa Rec" nr.920 din 5 octombrie 2007. Am rămas stupefiat de afirmaţiile unui deputat din Parlamentul României, nimeni altul decât reprezentantul minorităţii sârbe, domnul Slavomir Gvozdenovici. Cu aerul imperial al stăpânului timpului şi spaţiului, acesta îl atacă pe părintele Boian Alexandrovici din Parohia Mălainiţa, acuzându-l de răpirea bisericilor ca în Kosovo. "În ultimele zile, mai multe publicaţii cotidiene din România - printre care şi "Ziua" din 30 septembrie 2007 - au adus la cunoştinţa publicului român că în satul Samarinovat a fost ridicată o cruce pentru românii din nord-estul Serbiei, un dar din partea Fundaţiei George Pomut din Timişoara şi a Consiliului judeţean Timiş. În prezenţa a 200 de persoane, Boian Alexandrovici - atenţie, nu-l mai numeşte preot! -, cel care a ridicat, cu de la sine putere, o biserică în satul Mălainiţa, a declarat că crucea are putere de biserică. Până acum, am crezut că discutăm despre două biserici surori. Aproximativ în aceeaşi perioadă, în Valea Timocului a fost prezent reprezentantul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Jurgen Hermann, observator al problemei vlahilor din Serbia. Cu acest prilej, reprezentantul european a fost prezent la sediul Consiliului Naţional al Vlahilor din Serbia, unde a discutat cu reprezentanţii acestei comunităţi despre problemele cu care se confruntă. Majoritatea reprezentanţilor vlahi s-au plâns demnitarului european că învăţământul în limba română nu este recunoscut în 134 de localităţi cu populaţie sută la sută vlahă, precum şi în 24 de localităţi cu populaţie mixtă, iar slujbele în biserici se oficiază, peste tot, în limba sârbă. Nu comentez aceste poziţii exprimate, dar trebuie să amintesc că, până acum, în toate bisericile, chiar şi în cazul celei croate, slujbele se oficiau în limba sârbă sau în slavona veche. Acum, toate aceste năzuinţe democratice pot fi respectate. Şi, de ce nu, binevoitori ca Boian Alexandrovici ne pot răpi şi bisricile, cum sunt luate şi în Kosovo. Din fericire, după cum ştiţi cu toţii, istoria nu stă pe loc. Roata se învârte. "Având în vedere acestea, putem întreba retoric: când se vor restitui Bisericii noastre bunurile de care a fost deposedată cu forţa, sau când se vor restitui cele 60 de şcoli celor 9 mii de copii ai noştri? Deci, problema trebuie prezentată cu raţionalitate." Mă întreb şi vă întreb, stimaţi colegi: ce este în capul acestui coleg? Noi, în Camera Deputaţilor, pierdem vremea pe legea privind statutul minorităţilor - minorităţi care învaţă în şcoli în limba maternă şi se roagă în biserici, la fel. Românii din Valea Timocului nu au aceleaşi drepturi, domnule deputat? În România, Biserica Sârbească este respectată şi în şcoli se învaţă în limba minorităţii sârbe. Când veţi cere aceleaşi drepturi - şi, repet, aceleaşi drepturi, şi nu privilegii - pentru românii din Valea Timocului, vlahi, cum îi declaraţi dumneavoastră? Aştept o astfel de acţiune, mai ales că v-am auzit vaietele duminică seara, după declararea independenţei provinciei Kosovo, pe care nici eu nu o accept. Cât priveşte soarta celor 60 de şcoli şi 9 mii de elevi, nu fiţi ridicol. Vă cer mai multă raţiune, stimabile. Vă mulţumesc.
|