Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Baban şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"PD-L - jucăria politică a lui Băsescu"

PD şi PLD au fuzionat, de ceva timp, sub numele de "PD liniuţă L". Că nimeni nu s-a aşteptat la asemenea "încuscrire" îl reprezintă faptul că totul s-a produs la fapt de seară şi după o serie de declaraţii în sens contradictoriu, care au făcut rating la posturile de televiziune.

Reacţia pe scena politică a fost diferită, în funcţie de interesele fiecărui partid, precum şi de situaţia în care se afla la acel moment. În schimb, nu de aceeaşi frenezie, ca a preşedintelui Băsescu, au dat dovadă liderii celor două partide precum şi membrii lor, mai mult sau mai puţin importanţi. Iar filialele, indiferent de zona ţării în care se află, au fost cele mai lovite, pentru că fricţiunile locale dintre PD şi dizidenţii PNL erau arhicunoscute.

Mass-media, în special televiziunile au prezentat un Boc copleşit de gânduri şi un Stolojan cu look-ul special pentru astfel de evenimente, ambii fiind depăşiţi de momentul naşterii noului partid, creat şi dirijat din umbra scenei politice de domnul Băsescu, preşedintele apolitic al României.

Ce a determinat această dorinţă bruscă de ducere la capăt a proiectului iniţiat de Băsescu şi Stolojan, această grabă de fuzionare, ambele încălcând până şi cele mai elementare reguli ale jocului democratic? Pentru că, niciun partid, oricât de mic sau de uriaş ar fi, nu îşi permite să ia astfel de decizii pompieristice, fără măcar a-şi consulta, de formă, organizaţiile din teritoriu. Şi niciun lider serios, sau mai exact care-şi doreşte să fie luat în serios pe scena politică a ţării, nu-şi poate schimba opţiunile de la o oră la alta.

Că această fuziune şi noul partid este supus tensiunilor şi presiunilor din interior, o dovedesc cele trei luni de scandaluri, dezertări, demisii care au măcinat baza acestuia, deşi peste tot liderii se laudă că sunt agreaţi de cetăţeni şi că vor fi următorii câştigători ai alegerilor. Dacă şi sondajele de opinie solicitate de PD-L şi domnul Băsescu sunt la fel de exacte şi curate ca şi dorinţele membrilor PD şi PL-D de a se constitui într-un partid, atunci au şansele pe care le merită.

Şi, totuşi, de ce s-a încercat această mutare pe scena politică românească? Simplu, pentru că împreună ambele partide deţin 30% (mergem tot pe mâna sondajelor) din opţiunile electorale exprimate pentru fiecare partid în parte, dar nu se ştie cât va acapara noul partid, pentru că inclusiv opţiunile membrilor sau simpatizanţilor se pot schimba. Apoi, cele două partide de bază nu aveau acelaşi tip de conducător: în timp ce domnul Stolojan era perceput ca o persoană carismatică şi independentă, domnul Boc era şi încă este considerat ca fiind porta-vocea de la Cotroceni, astfel că încet, încet există posibilitatea ca noul şi micuţul partid desprins dintr-unul mare şi dintr-o alianţă moartă din faşă, să acapareze interesul oamenilor şi mai ales al votanţilor, indiferent de simpatiile politice ale acestora, luându-i faţa Partidului Democrat, care după 2004 s-a considerat singurul învingător al alegerilor.

Ce a adus nou fuziunea PD şi PL-D? Un alt partid, PD liniuţă L, care este considerat jucăria preferată a preşedintelui Băsescu, cu care se va propulsa iar (în concepţia sa!) în fruntea unei ţări care "trăieşte bine" doar pentru cunoştinţele şi relaţiile din jurul său şi al partidului, un partid în care vor fi numiţi aleşi în posturile cheie oamenii săi de încredere (şi a început deja cu familia sa!), un partid pe care-l va sacrifica iar, dacă va fi nevoie, să creeze dezbinare şi haos şi să demonstreze, atât românilor cât şi străinilor, că este cel mai puternic din această ţară!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.