Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din partea Grupului social democrat, are cuvântul domnul profesor, vă rog frumos.

Am speranţa că aveţi hârtii de 3 minute, domnule profesor. Vi le dau şi pe ale mele - 3, deci 6 minute. Este suficient pentru dumneavoastră.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

1 mai 1866 - Statele Unite ale Americii. Sute de mii de muncitori au ieşit în marş pe străzile oraşelor. Demonstraţii de masă. Pentru ce? Pentru ca "8 ore să constituie ziua legală de muncă", de la şi după 1 Mai 1866.

3 mai 1866, Chicago, Statele Unite ale Americii. Grevă generală. 90.000 de muncitori pe străzile oraşului, din care 60.000 deja erau în grevă generală.

Răspuns al patronatelor: gloanţe! Poliţiştii au tras.

Rezultatul? Sute de muncitori răniţi şi 4 muncitori morţi.

Urmarea: o nouă manifestaţie în piaţa oraşului, seara. De o parte, manifestanţii, iar de cealaltă parte, poliţiştii. Şi o bombă artizanală! Bomba a explodat, rănind 66 de poliţişti, din care 7 au decedat. Manifestaţia a fost împrăştiată cu gloanţe.

Consecinţa: peste 200 de muncitori răniţi, din care unii omorâţi; 8 lideri sindicali arestaţi şi trimişi în judecată.

Aceasta a fost scânteia ce a declanşat solidaritatea internaţională cu greviştii americani. Muncitori din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au strâns fonduri pentru plata apărării liderilor sindicali.

Rezultatul judecăţii: 7 lideri sindicali condamnaţi la moarte, şi unul la 15 ani de închisoare.

Recursul: după 7 ani, la rejudecarea judecăţii anterioare, toţi sunt achitaţi ca nevinovaţi.

Paris - 1889. Social-democraţii, întruniţi în Internaţionala Socialistă decretează, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, din 3 mai 1866, ca ziua de 1 mai să fie "Ziua Internaţională a Muncii".

1 Mai 1890 - Ziua Internaţională a Muncii este sărbătorită prima dată în organizarea sindicatelor, împreună cu social-democraţii, întrunind adeziunea a milioane de muncitori, care demonstrează energic pentru "stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore şi pentru pace universală".

Străzile din Statele Unite, Chile, Peru, Cuba şi în majoritatea ţărilor europene sunt pline de manifestanţi.

Astfel, ziua de 1 Mai a devenit cu adevărat Ziua Internaţională a Muncii, fiind declarată, în majoritatea ţărilor, de către autorităţi, în înţelegere cu sindicatele, zi liberă.

În România, Ziua Internaţională a Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată la iniţiativa sindicatelor şi social-democraţilor români, la 1 mai 1890.

De atunci, ziua de 1 mai a devenit eveniment anual, întâmpinat cu demonstraţii, manifestaţii, festivităţi şi sărbători câmpeneşti, cu tradiţionala, uneori "mâncare românească" mici şi bere.

După decembrie 1989, ziua de 1 mai - asimilată voit de anumite cercuri de interese economice, dar şi politice, ca fiind o sărbătoare comunistă, a fost în mod constant anatemizată, trecută treptat în uitare şi - de ce nu? - în congelare.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Acest succint istoric al zilei de 1 mai, făcut astăzi, în ziua de 3 mai 2011, se vrea un pios omagiu adus victimelor Grevei generale din data de 3 mai 1866, din Chicago, cărora le datorăm, peste ani, ziua de muncă de 8 ore, prevăzută şi în Constituţia României, dar şi sentimentul de solidaritate pe care îl simţim, cel puţin de Ziua Internaţională a Muncii.

Dragi colegi parlamentari,

Astăzi, 3 mai 2011, la 145 de ani de la Greva generală din Chicago - 3 mai 1866, vă adresez rugămintea, în numele sindicaliştilor şi social-democraţilor români, să ne amintim de cei care au determinat, prin jertfa lor, repet, acum 145 de ani, decretarea zilei de 1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii, zi liberă pentru toţi angajaţii şi angajatorii, şi, respectiv, instituirea, inclusiv prin constituţii şi legi, a zilei de muncă de 8 ore.

Stimaţi colegi,

Suntem conştienţi că în timpurile de astăzi binele se face pe pământ, dar recunoştinţa binelui vine, de regulă, în cer.

Totuşi, vă adresez astăzi rugămintea, în numele parlamentarilor Partidului Social Democrat, să aducem prinosul nostru de recunoştinţă pentru tot binele pe care l-au făcut în întreaga lume, prin păstrarea unui moment de reculegere celor care s-au jertfit acum 145 de ani pentru binele tuturor.

Vă mulţumim.

Mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru timpul alocat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor,

Şi eu vă mulţumesc foarte mult pentru lecţia de istorie. Din păcate, la vreo 700.000 de şomeri, sunt cam 11.000 locuri de muncă, aşa că este cam complicat.