Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Un distins prieten şi amic de la Grupul minorităţilor, încă 18 în Parlamentul României, Ovidiu Ganţ, un paşnic reprezentant al românismului în afara graniţelor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul Mircea Irimescu.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Filarmonica «Banatul» aparţine timişorenilor".

Desigur afirmaţia din titlu reprezintă un truism pentru orice om de bun-simţ. Evident că ea se referă la imobilul din municipiul Timişoara, bulevardul Constantin Diaconovici Loga nr.2, unde îşi desfăşoară activitatea prestigioasa instituţie. Dată în folosinţă în 1929, clădirea a fost realizată din resurse locale şi naţionalizată de comunişti, după cel de-al Doilea Război Mondial. După Revoluţia din 1989, a urmat un adevărat ping-pong referitor la administrarea şi utilizarea acesteia.

Am crezut că disputa s-a încheiat prin ultima trecere în administrarea Consiliului Local Timişoara şi că s-a revenit la o stare de normalitate, imobilul întorcându-se la proprietarii şi administratorii de drept, şi anume timişorenii.

A fost doar o iluzie hrănită şi de posibilitatea pe care am avut-o în tot acest timp de a audia concerte simfonice de înaltă ţinută, într-o sală administrată performant, din ce în ce mai modernă şi mai plăcută pentru public. Evident că acest lucru a fost posibil numai datorită sprijinului Consiliului Local Timişoara şi managementului eficient.

Am fost trezit la trista realitate de către ordonanţa de urgenţă a Guvernului României publicată în Monitorul Oficial nr.365/25 mai 2011 care prevede trecerea acestui imobil, împreună cu terenurile aferente, în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film".

Această decizie reprezintă un act inacceptabil de recentralizare, aş spune o a doua naţionalizare. Ea contravine principiului subsidiarităţii, pe care se bazează Uniunea Europeană, este o ingerinţă gravă în treburile administraţiilor locale şi totodată materializarea unei mentalităţi tipic comuniste.

S-ar putea să fie şi altceva, dacă avem în vedere că imobilele aflate în anexa ordonanţei sunt situate în poziţii ultracentrale în municipiile şi oraşele în care se găsesc.

Sub masca unei aşa-zise revitalizări a cinematografiei stau oare interese imobiliare? Cine îşi mai imaginează astăzi în România că această activitate ar putea fi gestionată mai bine în mod centralizat, din Capitală, decât la nivel local, de către beneficiarii ei?

Indiferent de răspuns, concluzia nu poate fi decât una singură, şi anume, că această ordonanţă de urgenţă a Guvernului României trebuie respinsă de către Parlamentul României printr-un vot cvasiunanim al membrilor acestuia, în anexă fiind cuprinse imobile din aproape toate judeţele ţării.

Personal voi vota în acest sens şi voi încerca să determin cât mai mulţi colegi să procedeze la fel.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc mult.