Parliamentary debates

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Un nou eşec al diplomaţiei şi al regimului Băsescu"

Hotărârea Consiliului European de a amâna luarea unei decizii în privinţa aderării României la spaţiul Schengen reprezintă un nou eşec al diplomaţiei şi al politicii externe a regimului Băsescu.

Nu se poate omite contextul european şi situaţia politică internă a Olandei, în guvernul căreia se manifestă forţe extremiste antiimigraţioniste, dar Bucureştiul are marea sa parte de vină. Şi asta ca urmare a faptului că autorităţile române nu au reuşit să rezolve problema corupţiei din graniţe, deşi România şi-a îndeplinit obligaţiile tehnice cerute de Uniunea Europeană. Descinderile matinale şi reţinerea unor poliţişti de frontieră şi a unor vameşi au avut doar un rol propagandistic, în niciun caz nu au dus la eradicarea corupţiei din graniţe.

De trei ani de zile Europa este invadată de cetăţeni din spaţiul ex-sovietic, care sub acoperirea obţinerii cetăţeniei române, nu au avut alt scop decât de a ajunge fără viză în statele Uniunii Europene, unde cei mai mulţi dintre ei practică munca la negru, ca să mă limitez doar la acest aspect. Presa a descoperit, cu ocazia alegerilor locale din 2008 şi a alegerilor prezidenţiale din 2009, o situaţie deosebită: pe listele electorale - în special din sectorul 3 din Bucureşti - se aflau câte 200, 300 sau chiar 400 de persoane care domiciliau la aceeaşi adresă. Şi au fost astfel de situaţii de ordinul miilor. Era vorba - fapte dovedite - de locuitori de dincolo de Prut care au obţinut prin mijloace mai puţin ortodoxe cetăţenia română şi care, la câteva ore după obţinerea actelor de identitate româneşti, plecau în alte ţări din Uniunea Europeană. Şi nu în puţine situaţii, cei în cauză nici măcar nu erau cetăţeni din Republica Moldova, ci ucraineni, bieloruşi etc.

Or, acest fapt nu a trecut neobservat, mai ales că a reprezentat o vulnerabilitate flagrantă ce ţine de frontiera spre Uniunea Europeană. Faptul că în aceste zile organele abilitate îi iau la întrebări - probabil unii vor da socoteală în justiţie - pe cei care au permis, pe cei care au comis ilegalităţi în acordarea cetăţeniei, este relativ târziu. S-a dovedit fragilitatea graniţelor şi gradul de corupţie - aici este vorba şi de funcţionari din zona administraţiei locale.

Dar nu numai nivelul de corupţie a reprezentat piedica sau pretextul pentru acest nou refuz la adresa României. Inclusiv comportamentul şefilor diplomaţiei a contat foarte mult. Să ne aducem aminte, la începutul anului trecut, ministrul de externe Teodor Baconschi a condiţionat (sau, mai pe româneşte, a avut o tentativă de şantaj) sprijinirea aderării Croaţiei la Uniunea Europeană de admiterea României în spaţiul Schengen. Acum, chiar înainte de noua decizie de amânare, urmaşul lui Baconschi, Cristian Diaconescu (adică tot Traian Băsescu, pentru că el dirijează direct politica externă a României) a amestecat problema aderării Serbiei la Uniunea Europeană cu problema modului în care Serbia tratează minoritatea română de dincolo de Dunăre.

Din 2007, PNL a tras nenumărate semnale de alarmă privind situaţia minorităţii româneşti din Serbia. Preşedintele Traian Băsescu nu a luat însă în seamă aceste semnale. Este corect - şi de lăudat - faptul că până la urmă s-a semnat protocolul cu Serbia privind românii de acolo, dar acest lucru trebuia făcut din timp, separat (inclusiv presiunile de rigoare) şi nu legat de votul privind relaţia Serbia-UE. Astfel, având în vedere şi «precedentul» Croaţia, acţiunea diplomaţiei româneşti a fost asimilată unui şantaj. Iar dacă mai adăugăm şi propunerile de a boicota unele mărfuri olandeze (ce treabă au producătorii de acolo cu politicienii extremişti?) venite din partea unor europarlamentari PDL, atunci nu trebuie prea multe explicaţii privind faptul că nu am fost acceptaţi «la masa bogaţilor». Pentru că astfel de comportamente nu sunt privite cu ochi buni de către liderii europeni.

Nu în ultimul rând, în ciuda agresivei propagande a PDL, care vrea să ne convingă de contrariu, preşedintele României, Traian Băsescu, este un lider izolat şi nefrecventabil în Europa. Pentru că dacă ar fi fost frecventabil, cu toate minusurile de la graniţe, opoziţia Olandei ar fi fost spulberată dacă marii lideri europeni ne-ar fi vrut cu adevărat în spaţiul Schengen.

Pentru că este greu de crezul că liderii batavi nu şi-ar fi schimbat poziţia dacă Angela Merkel sau Sarkozy le-ar fi cerut-o ferm. Numai că nu România, ci regimul Băsescu nu inspiră încredere în marile cancelarii ale Europei.