Parliamentary debates

Domnul Marian Ghiveciu:

"Cercetarea agricolă românească trebuie restructurată"

Cercetarea agricolă românească nu se poate izola de cercetarea europeană. Politica Agricolă Comună acordă o deosebită atenţie cercetării-dezvoltării-inovării în agricultură, acest lucru rezultând şi din atenţia de care se bucură în PAC 2014-2020.

Având în vedere modul cum s-au derulat acţiunile în cercetarea agricolă românească este evident că aceasta va accede foarte greu la finanţarea europeană. Aparent, cercetarea este subfinanţată, însă opinia mea este că în realitate structura organizatorică şi managementul nu corespund realităţilor din agricultură şi nici intereselor statului român.

Structura organizatorică a cercetării-dezvoltării în agricultură se întemeiază pe două legi specifice, la care se adaugă legislaţia subsecventă, "presărată" cu multe acte normative comuniste.

Cele două legi specifice care guvernează modul de organizare şi funcţionare a sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare agricolă sunt:

1. Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" (ASAS) şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu modificările şi completările ulterioare.

Forma de organizare şi structura unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură nu corespund etapei actuale, iar principala cauză o constituie legislaţia actuală, care prin prevederile sale a creat o structură hipercentralizată, cu unităţi distribuite în toată ţara şi care funcţionează sub conducerea şi coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

Realitatea demonstrează că organizarea actuală blochează iniţiativele, condiţionează accesul la finanţare şi încalcă principiul egalităţii de şanse a operatorilor din cercetarea agricolă pe o piaţă concurenţială.

Mai mult, deşi beneficiază de o bază materială considerabilă, de resurse financiare de la bugetul de stat şi resurse umane dedicate, cercetarea agricolă este aproape în colaps din cauza managementului defectuos şi a intereselor de grup.