Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Succintă lecţie de economie pentru actualii guvernanţi"

Vă voi reţine astăzi atenţia cu o declaraţie politică despre legătura dintre "convergenţă", ca trăsătură a modelului european de economie, şi despre starea economică a ţării de dinainte de guvernarea USL.

Nu trebuie să ai un prea ascuţit simţ al observaţiei sau să fii un cetăţean pasionat de ştirile politice sau economice, pentru a vedea ceea ce se vede cu ochiul liber: că actualul guvern este mult mai preocupat de a vorbi la televizor, decât de a face ceva şi de a lua efectiv nişte măsuri concrete, economice, pentru a menţine măcar nivelul la care se află economia naţională înainte de alegeri.

Actualul guvern uită sau se face că uită că a preluat o "moştenire" cu puncte tari, nu slabe, pe care suntem siguri că de aceea nici nu o invocă foarte des în a se scuza şi a-şi justifica incapacitatea.

Este vorba, pe scurt, despre atractivitatea ridicată pentru investitori pe care o prezintă România, în principal datorită costurilor mici ale forţei de muncă, despre creşterea economică, despre exporturile României care crescuseră cu aproximativ 20%, până la un nivel de 34 miliarde de dolari, despre scăderea ratei şomajului de la 11,4 % în 1999 la 4% în 2012, despre scăderea ratei inflaţiei de la 356,1% în 1993 la 107,85% în 2012.

Dacă guvernul este incapabil să crească, măcar să menţină nivelul acestor fenomene şi indicatori economici. Aceasta poate şi ar trebui să fie una dintre soluţiile de redresare a echilibrului financiar public pentru România.

Suntem siguri că ştiţi că Uniunea Europeană îşi are rădăcinile încă din timpul Imperiului Roman, încercându-se din acele vremuri unificarea statelor din Europa, dar, până a ajunge la această formă de guvernare, ea a trecut prin multe schimbări radicale.

Principalele cadre în care s-a dezvoltat au apărut după cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când Europa avea nevoie de reconstrucţie şi de crearea unor punţi de legătură între statele învingătoare şi cele care aveau potenţial de a oferi materiile prime pentru soluţionarea problemelor.

Într-un fel, situaţia este similară cu cea de atunci. Doar că acum vorbim despre proiecte de o mai mare anvergură, despre alte domenii de interes, despre alte metodologii de aplicare şi de susţinere. Iar pentru a remedia această situaţie şi pentru a depăşi cu brio obstacolele ivite pe parcursul implementării unui proiect, în paralel cu factorii de succes, adică respectarea principiului parteneriatului, asigurarea informării şi transparenţei, stabilitatea preţurilor, balanţe bugetare solide etc., existenţa acestora fiind condiţia sine qua non a reuşitei implementării unui proiect, se pot lua o serie de măsuri, o parte dintre acestea fiind propuse chiar de beneficiarii proiectelor cu finanţare din fonduri europene.

Relaţiile Comunităţii Europene cu România sunt vechi şi de tradiţie, ele datează încă din 1967, când au fost încheiate primele acorduri, aşa-numite tehnico-sectoriale.

Cererea oficială de aderare a României la Uniunea Europeană este înaintată la 22 iunie 1995, iar negocierile de aderare au fost începute în 1998. Acestea au fost închise oficial la Consiliul European de la Bruxelles din decembrie 2004, iar România a semnat Tratatul de aderare în aprilie 2005. După încheierea procesului de ratificare a acestui tratat, România a devenit, alături de Bulgaria, membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007. V-am adus aminte aceste date pentru că actualul guvern este tentat să cam uite istoria sau să aleagă din ea doar partea care îi place. Nu trebuie să uităm însă că a fi membru al unei familii implică şi nişte responsabilităţi.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, politicile prioritare la nivel comunitar devin, în consecinţă, priorităţi la nivel naţional. România se vede pusă astfel în faţa unor noi provocări ce derivă acum, pe de o parte, din decalajele în relaţia cu celelalte state membre, iar pe de altă parte din problematici existente la nivel naţional, cum ar fi competitivitatea şi capacitatea administrativă scăzută, capital fizic şi uman acum insuficient şi o capacitate de inovare scăzută.

Din nefericire, în lipsa unor politici economice coerente, aplicate, care să intereseze ţara, şi nu grupurile de interese, problemele par a nu se putea rezolva prea curând.