Parliamentary debates

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Înăsprirea sancţiunilor pentru braconaj"

Braconajul în România reprezintă o problemă esenţială care pare a rămâne fără rezultat. Ca şi în cazul altor ţări, în care braconajul provoacă pagube în rândul faunei naţionale, şi în România autorităţile se confruntă cu acest lucru. Anual, mii de specii de animale şi păsări sunt ucise de braconieri. În fiecare an, paznicii fondurilor de vânătoare descoperă sute de cazuri de braconaj. Din păcate doar în 20% dintre acestea făptaşii sunt sancţionaţi, şi de cele mai multe ori instanţa decide neînceperea urmăririi penale. Procurorii şi judecătorii din ţară sunt obişnuiţi cu cazuri foarte grave, iar atunci când este adus în faţa lor un braconier care a omorât un iepure de câmp sau o căprioară, nu li se pare foarte important. Braconierii îşi caută doar câştigul propriu, nepăsându-le de viaţa animalului pe care o iau ori de suferinţa acestuia. Braconierii sunt cei care distrug echilibrul natural şi populaţia de supravieţuitoare, prin acţiunile lor necugetate ajungând chiar să distrugă specii întregi.

Braconajul devine o plagă ce nu poate fi combătută, pentru că singura pedeapsă pe care o primesc cei care se îndeletnicesc cu acesta este amenda, în cele mai multe cazuri, cu toate că Legea nr. 407/2006 a fost modificată şi este prevăzută inclusiv închisoarea de la 3 la 7 ani pentru practicarea braconajului. Braconajul în România nu se opreşte doar la vânat, şi pescuitul este în pericol. Braconierii sunt consideraţi nu doar cei care pescuiesc fără permis, ci şi cei care nu au permisul de pescuit vizat pe anul în curs. Braconajul în România este un sport periculos şi perpetuu, iar braconajul începe să fie o soluţie la îndemâna tot mai multora. Principalele motive pentru care se recurge la braconaj sunt sărăcia şi devianţa comportamentală. Din prima categorie de braconieri fac parte oamenii din mediul rural, care locuiesc în apropierea pădurilor şi nu au condiţii de trai bune, aceştia vânează ilegal pentru a-şi procura hrana. Cei mai periculoşi sunt, însă, cei care ucid doar de dragul de a lua o viaţă şi care vânează mai mult decât au nevoie.

Acordarea dreptului de pescuit pe principii teritoriale şi realizarea unui corp de control puternic pot reprezenta soluţii pentru limitarea braconajului.

În acelaşi timp avem de-a face şi cu străinii care vin să vâneze în ţara noastră din ce în ce mai mult, având în vedere că în România pot vâna animale care în ţările lor au dispărut demult şi cheltuielile sunt mult mai reduse.

În primul rând, ca cetăţeni ai acestei ţări şi apoi ca parlamentari nu putem accepta şi tolera atitudinea unui vânător străin de la Hunting and Sporting Scotland Ltd. care a postat pe Facebook un anunţ prin care făcea cunoscută organizarea unei partide de vânătoare de urşi bruni în România, preţul fiind 4.500 de euro. La rugămintea unei persoane din România de a nu mai vâna urşi în ţara noastră, răspunsul a fost următorul: "Ba da, vom ucide toţi urşii voştri, toate păsările din Delta Dunării, toţi cocoşii de munte, toate vietăţile sălbatice şi toate caprele negre şi căprioarele roşii. Sunteţi o ţară ieftină, cu conducători ieftini, politicieni corupţi şi asta meritaţi".

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi, din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare pentru perioada următoare adoptarea unor măsuri specifice de înăsprire a sancţiunilor pentru cei care practică braconajul în ţara noastră, precum şi pentru modificarea legii privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic.

Consider că, pe de o parte, trebuie introduse pedepse mai dure, inclusiv a măsurii arestării preventive pentru fapte de braconaj, iar pe de altă parte apreciez ca fiind necesară constituirea unui grup de lucru în care să fie implicaţi toţi factorii interesaţi, în vederea îmbunătăţirii legislaţiei.