Parliamentary debates

Doamna Georgeta-Carmen Holban:

"Întoarcerea la sens"

Suntem, de câteva săptămâni, luni, martorii unor evenimente care, parcă, ne lovesc şi ne fac inerţi. Dezvăluiri aproape inimaginabile dintr-un aşa-zis sistem de forţă reuşesc să fisureze piloni fundamentali ai democraţiei. Asistăm, deocamdată, ca spectatori, la o luptă care ne depăşeşte, pentru că nu o credeam posibilă, pentru că nu ne-am imaginat-o niciodată.

Eu, de pildă, nu mi-am imaginat că voi veni în Parlament, reper al democraţiei, să mă bat cu instituţii. Eu nu mi-am imaginat vreodată că vin în Parlament, să dezleg misterele subterane şi încrengăturile nelegitime de putere din aşa-numitul stat de drept. Nu am crezut că vin în Parlament, să aflu cum se reglează conturi personale pe spatele unor nevinovaţi.

Am crezut, şi mai cred, încă, într-o misiune sinceră a parlamentarismului dedicat oamenilor, în legiferare cu bună-credinţă, în dezbatere şi luptă de idei, nu de cătuşe.

Suntem, aproape zilnic, nevoiţi să facem faţă unui nou val de dezvăluiri şi, imediat, să încercăm să filtrăm informaţiile, ce este adevărat şi ce nu, ce este intoxicare, ce este manipulare. Dacă reuşim cu mintea noastră, bine, dacă nu, ne lăsăm la mâna, la mintea altora. Aflăm lucruri incredibile despre oameni care ne-au fost colegi, lideri şi ne uităm unii la alţii pierzându-ne, parcă, încrederea şi în noi. Este dezolant modul în care un sistem toxic ne asaltează.

În faţa unui astfel de atac, continui să cred că soluţia cea mai bună este să ne facem treaba. Să ne uităm la capitolele din Programul de guvernare şi să bifăm, cu determinare, fiecare angajament asumat. Să privim către oameni şi să înţelegem ce ne cer. Şi, cel mai important, să dăm sens rolului Parlamentului şi să facem legi adevărate, bune şi corecte, care să nu mai dea posibilitatea niciunui sistem de forţă să abuzeze.

Cred că de aici putem pleca şi construi pe mai departe. Altminteri, ne vom irosi în lupte care nici măcar nu ne aparţin.