Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"Ziua internaţională a familiei"

Printr-o Rezoluţie din anul 1993, ziua de 15 mai a fost declarată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite ca fiind Ziua internaţională a familiei. În România, această zi este marcată în fiecare an în duminica cea mai apropiată de 15 mai.

Evoluţia generală a societăţii moderne a fost marcată de numeroase transformări care, la un moment dat, au pervertit comportamente şi conştiinţe, un mic segment al populaţiei abdicând de la valorile fundamentale ale moralei creştine, proprie şi românilor, referitoare la familia tradiţională. Astfel de provocări au apărut şi în ţara noastră, unele entităţi sociale punând sub semnul îndoielii noţiunea de familie, care, de altfel, constituie nucleul oricărei societăţi. În această privinţă, regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania, primul Mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, spunea: "Presiunile sunt făcute de vicioşi, de suprasaturaţi, de cei care nu mai cunosc alt idol decât trupul şi plăcerile lui. Problema gravă este că prin aceasta se legiferează egalitatea dintre bine şi rău, faptul că homosexualitatea poate să fie o alternativă la familie. Până la urmă este un atentat la familia însăşi, la această instituţie fundamentală a oricărei societăţi."

Tot în această idee, cităm din învăţăturile duhovniceşti ale Părintelui Dumitru Stăniloae: "Omul întreg este bărbat şi femeie. Bărbatul singur nu este om întreg; femeia singură nu este om întreg; numai împreună sunt omul întreg".

S-a ajuns până acolo încât controversele create de persoane foarte incisive şi intolerante cu morala creştină, propovăduiesc oficial, prin sloganul egalităţii de şanse, necesitatea alternativei la familie, o alternativă care, în mod natural, nu poate exista. Este necesară şi bine-venită, aşadar, reacţia autorităţilor române, care, printr-un referendum naţional, vor să clarifice lucrurile, să înlăture prin lege orice ambiguitate care ar atenta la existenţa familiei, formată din soţ, soţie, copii şi părinţi. Se înţelege de la sine că "soţ şi soţie" nu poate însemna altceva decât "bărbat şi femeie", singurul cuplu care poate procrea firesc. Altcumva, orice naţiune ar fi supusă extincţiei, împotriva voinţei Marelui Creator al Vieţii în Univers. Mergând mai departe cu aberaţiile, noul curent, care pretinde să fie legalizat în România dreptul întemeierii familiilor homosexuale, consideră ca fiind rezonabil şi dreptul acestor familii neconvenţionale să adopte copii, proveniţi, evident, prin relaţia naturală dintre o femeie şi un bărbat. Păi... "...cum vine asta, coane Fănică?..." - ar fi zis acum nenea Iancu. S-or fi gândit dumnealor, cei pe care nimeni nu-i condamnă pentru preferinţele sexuale, acestea ţinând de intimitatea persoanei, la ce exemplu vor oferi urmaşilor prin propriul comportament? Încotro s-ar îndrepta o naţiune ca a noastră, şi aşa bulversată de probleme existenţiale?

Despre influenţa nefastă a noului curent care neagă însăşi existenţa familiei şi, prin extensie analogică, a unei naţiuni, putem lua aminte şi la cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea: "Aşa cum merge familia, aşa merge naţiunea şi aşa merge toată lumea în care trăim."

Dacă Legea familiei ar fi modificată conform cerinţelor formulate de cuplurile moderne la care ne referim, ar putea crede cineva că ADN-ul nostru naţional este nesănătos şi trebuie modificat prin lege. Asta ar fi culmea aberaţiei, motiv pentru care poporul român are dreptul să se pronunţe intransigent, chiar dacă prin educaţie şi spirit creştin suntem un model de toleranţă. Toleranţa noastră trebuie apreciată just, iar nu confundată cu obedienţa prostească, după cum ne percep unii indivizi străini de valorile noastre religioase, culturale şi tradiţionale, prin care ne-am impus, până acum, în istoria umanităţii.