Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"Să transformăm idealul Unirii în realitate!"

Ne aflăm în anul istoric 2018, când aniversăm împlinirea primului secol de la înfăptuirea Marii Uniri, ideal pentru care, de-a lungul timpului, românii au trudit şi au luptat fără preget, plătind pentru asta chiar şi tributul suprem, atunci când a fost nevoie. Este o aniversare la care merită să participăm cu tot respectul cuvenit înaintaşilor, oameni de rând sau personalităţi marcante care ne-au jalonat istoria naţională, o aniversare pe care ar trebui s-o întâmpinăm cu însufleţire, cu gratitudine pentru toţi cei cărora le suntem datori, uniţi în cuget şi-n simţiri, toţi cei de un neam, mândri că suntem români, că ne-am născut pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu. O sumedenie de străini care ne vizitează ţara se minunează de atâta frumuseţe, purtând cu ei, în lumea întreagă, mesajul despre România miraculoasă, despre peisajele de basm, bogăţii naturale, oameni fermecători şi inteligenţi. Noi înşine, însă, nu prea mai avem timp să ne preţuim ţara, cel mai preţios dar moştenit de la străbuni.

Întâmpinăm marea sărbătoare naţională angrenaţi, cu voie sau fără de voie, într-un soi de bâlci suprarealist, iraţional şi incredibil, martori şi părtaşi la sarabanda iniţiată şi întreţinută de saltimbanci, delatori, pe care, probabil, îi deranjează foarte mult ideea de unire a românilor în jurul unui ţel comun, acela de a fi mai puternici, de a ne impune în faţa altor naţiuni prin valorile incontestabile care ne aparţin de drept. Culmea stupidităţii este că unii conaţionali fac jocul străinilor, din interese meschine, din naivitate sau dintr-o condamnabilă nimicnicie.

Pe 8 septembrie, presa românească ar fi trebuit să dea semnale că apreciază importanţa Zilei mondiale a solidarităţii jurnaliştilor. Nu s-a întâmplat aşa ceva, demonstrându-se încă o dată, deşi nu mai era nevoie, că majoritatea formatorilor de opinie se găsesc într-o permanentă stare de conflict, după cum le dictează conştiinţa, interesele sau mogulii. Imaginea simbolică a Centenarului este prezentată fără jenă, în cele mai multe dintre sursele mass-media, însoţită de lanţuri, după cum au modificat-o, cu neruşinare, nişte indivizi cu mintea găunoasă. Noţiunile de respect, adevăr, iubire de oameni şi de ţară au fost trecute fie la arhaisme, fie la neologisme. O parte dintre români se străduieşte să-şi pună munca şi inteligenţa în slujba progresului, iar o alta, chiar dacă minoritară, face tot posibilul să provoace haos. Cam aşa se configurează, în acest moment, societatea românească. Aşa se pregătesc de sărbătoare oamenii chibzuiţi?

Pe 10 septembrie, puteam găsi un moment de respiro dedicat Zilei schimbului de idei. Nici asta nu s-a întâmplat. Am ajuns în situaţia în care fiecare are dreptatea sa, deşi, uneori, adevărul este departe de dreptatea fiecăruia. Ne izolăm astfel unii de alţii, dezbinarea fiind cuvântul de ordine, în detrimentul Unirii. Isaac Newton spunea că "Oamenii sunt singuri, deoarece construiesc ziduri în loc de poduri." Noi, românii, ne-am găsit tocmai în anul Centenarului să demonstrăm că avea dreptate. Cui foloseşte?

Rosturile noastre, ale românilor, trebuie să redevină acelea fireşti oricărei naţiuni, iar tradiţia nu lipseşte din istoria noastră comună. Vă îndemn să ne întoarcem la interesele noastre, ca oameni cu o istorie multimilenară, pe care numai inamicii României o contestă. Să ne resetăm azimutul, adunându-ne întru sprijinirea idealului de credinţă care ne-a ţinut mereu împreună: Unirea.

Despre ideal, ca atare, unul dintre marii promotori ai românismului, Nicolae Titulescu, aprecia că "idealul este în sine o realitate în devenire". Noi, generaţia de azi, avem datoria de conştiinţă să arătăm lumii că avem capacitatea să transformăm idealul în realitate. Trebuie doar să vrem!