Parliamentary debates

Domnul Neculai Iftimie:

"Gospodăria ţărănească, o binecuvântare!"

Cheia înţelegerii rostului imens pe care i-l atribuim gospodăriei ţărăneşti stă în semnificaţiile faptului că aceasta s-a dovedit, fără dubiu, o binecuvântare a şansei noastre existenţiale şi o realitate istorică şi socială, mai ales în zona de munte.

Conceptul de gospodărie ţărănească are istoric, lingvistic şi juridic, conotaţii fluide la fel ca cel de cooperativă agricolă.

Cred că gospodăria ţărănească este, dintre toate, conceptul cu cea mai mare încărcătură emoţională, întreţinută de înţelepciunea populară, de etosul rural, şi de mitologia satului. Este conceptul care vine din trecutul hominizării, dar ţine şi de fibra noastră strămoşească, fiind însufleţit de o figură mitică, figura gospodarului.

Familia şi gospodăria şi munca pământului sunt faţete ale aceluiaşi lucru miraculos în evoluţia multimilenară. Pe bună dreptate, vom rămâne o naţiune de ţărani harnici. De aici, binecuvântarea căreia îi datorăm profilul complet conturat!

În particular, gospodăria ţărănească a fost unitatea lucrativă a familiei de ţărani, care a asigurat nu numai subzistenţa, ci şi continuitatea unui neam pe acelaşi teritoriu. Dar, esenţial, gospodăria ţărănească a fost la noi forma primordială de economie, cea mai conformă cu sensul străvechi. Etimologic vorbind, gospodăria este oikos, sintagmă care vine de la greci şi care dă numele ştiinţei pe care o slujim, economia.

În istoria României, gospodăria ţărănească a fost nucleul de elan inventiv din care s-au născut meşteşugurile, nu doar cele legate de uneltele agricole, dar şi cultura şi arta populară.

La noi, spre deosebire de alte locuri, emanciparea economică şi-a găsit solul fertil în tradiţia gospodăriei ţărăneşti şi în figura legendară a ţăranului gospodar. Merită, totodată, menţionat şi faptul că în gospodăria ţărănească s-au născut cele mai strălucitoare figuri care au desăvârşit procesele specifice formării statului naţional modern în secolele XIX şi XX.

Astăzi, gospodăria ţărănească este pe cale să ajungă fermă familială.

Problema nu este de rebotezare a ceea ce este peren, ci de modul de intrare pe o piaţă concurenţială pentru profit, fără nicio protecţie pentru cel care intră pentru prima dată în acest joc. În această bătălie pentru supraconsum, perdantul este hotărât dinainte.

Pentru a nu avea perdant - gospodăria ţărănească - trebuie să favorizăm prin mijloace materiale, locale, naţionale, spirituale, personale sau ale guvernanţilor, refacerea potenţialului uman al gospodăriei.

Regenerarea forţei gospodăriei ţărăneşti presupune dezvoltarea structurilor instituţionale de asistenţă specifice producţiei tradiţionale, deopotrivă cu structuri de promovare internă şi externă a acestor produse. Aici statul trebuie să se alăture bunelor practici dezvoltate spontan.

Cred că nu este prea târziu şi nu este o problemă să renască forţa creativă a gospodăriei ţărăneşti şi a ţăranului gospodar. Trebuie să avem voinţă să facem ce avem la îndemână. Trebuie să facem ca gospodăria ţărănească să fie competitivă, în contextul european!