Parliamentary debates

Domnul Radu-Marin Moisin:

"Summitul Mondial privind Sănătatea, 2021"

În cadrul Summitului Mondial pentru Sănătate, coprezidat de preşedinţia italiană a G20 şi preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost adoptată Declaraţia de la Roma, care reafirmă faptul că pandemia de COVID-19 reprezintă în continuare o criză globală de sănătate şi socio-economică, dar şi angajamentul ferm al liderilor lumii pentru o cooperare multilaterală şi o acţiune comună viitoare, în vederea prevenirii viitoarelor crize mondiale în domeniul sănătăţii, precum şi pentru un angajament comun de a construi o lume mai sănătoasă, mai sigură, mai echitabilă şi mai durabilă.

În cadrul Summitului, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat lansarea unui nou Forum privind politica globală în domeniul sănătăţii, un eveniment anual pentru partenerii globali din domeniul sănătăţii.

De asemenea, a fost apreciată şi realizarea vaccinurilor sigure şi eficiente împotriva COVID-19 într-un timp record, ceea ce demonstrează importanţa investiţiilor consecvente în cercetare şi inovare. În acest context, a fost evidenţiată şi necesitatea de a intensifica eforturile, inclusiv prin parteneriate public-private, pentru stimularea accesibilităţii cât mai multor oameni la tehnologiile utile în combaterea COVID-19.

De altfel, Declaraţia de la Roma aduce angajamentele celor 27 de state membre, implicit a României, de a orienta acţiunile actuale şi viitoare legate de sănătatea globală. Obiectivul principal al acestor principii asumate este de a sprijini finanţarea, construirea şi susţinerea sistemelor de sănătate.

În Declaraţia de la Roma sunt prezentate 16 linii directoare pentru acţiunile viitoare în domeniul sănătăţii, pentru a sprijini finanţarea, crearea şi menţinerea unor sisteme de sănătate eficiente, pentru a îmbunătăţi pregătirea, prevenirea şi răspunsul coordonat, precum şi rezistenţa şi recuperarea în faţa pandemiei actuale şi a viitoarelor potenţiale urgenţe de sănătate publică.

Astfel, se urmăreşte un progres excepţional în construirea şi susţinerea sistemelor de sănătate, ţinând cont de următoarele principii:

• Sprijinirea şi îmbunătăţirea modului de organizare a serviciilor de sănătate, pentru a putea asigura un răspuns rapid şi eficient la crizele similare COVID-19, pentru a putea atinge SDG şi pentru sprijinirea recuperării durabile, incluzive şi reziliente;
• Sprijinirea implementării integrale, monitorizării şi respectării International Health Regulations, IHR, pentru a putea adresa riscurile derivate din interacţiunea om-animal-mediu;
• Încurajarea abordărilor politice de tipul "health-in-all", la nivelul întregii societăţi, şi promovarea responsabilităţii pentru acestea la cel mai înalt nivel guvernamental;
• Promovarea practicilor comerciale multilaterale pentru asigurarea unui lanţ logistic global pentru aprovizionarea cu produsele, tehnologiile şi materiile brute, necesare în răspunsul la urgenţe de sănătate publică;
• Facilitarea accesului global echitabil şi în timp util la instrumente necesare pentru controlul pandemiei, inclusiv sprijinirea sistemelor de livrare a vaccinurilor, precum şi stimularea încrederii în vaccinuri şi a nivelului de health literacy;
• Sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare pentru clădirea expertizei şi dezvoltarea de capacităţi de producţie locale şi regionale pentru instrumentele şi tehnologiile necesare în lupta contra COVID-19;
• Fructificarea expertizei organizaţiilor şi platformelor relevante pentru a facilita schimbul de date, consolidarea capacităţilor, acordurile de licenţiere şi transferurile voluntare de tehnologie şi cunoştinţe;
• Oferirea de suport pentru îmbunătăţirea structurilor de prevenţie şi a programelor epidemiologice şi de sănătate publică, atât pentru bolile transmisibile, cât şi pentru cele netransmisibile, şi integrarea acestor servicii, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă;
• Investirea în resursa umană din sănătate, la nivel global, prin educaţie şi formare, pentru dezvoltarea de competenţe recunoscute reciproc între state, precum şi investiţia în nivelul de igienă oferit de instituţiile medicale pentru protejarea profesioniştilor din sănătate;
• Finanţarea şi asigurarea personalului instruit necesar pentru laboratoarele de diagnostic, de tip uman şi animal, inclusiv capacitatea de secvenţiere genomică şi partajarea rapidă şi sigură a datelor şi probelor biologice prelevate în caz de urgenţe interne sau internaţionale;
• Dezvoltarea şi îmbunătăţirea sistemelor interoperabile de avertizare timpurie, de supraveghere epidemiologică şi de evaluare a potenţialelor ameninţări sanitare sau potenţiale focare infecţioase;
• Investiţiile adecvate şi eficiente în cercetare, dezvoltare şi inovare în sfera sănătăţii;
• Coordonarea măsurilor farmacologice şi nonfarmaceutice, precum şi a răspunsului în caz de urgenţă, în contextul unei reveniri durabile şi echitabile, cu investiţii în sănătate şi politici bazate pe dovezi ştiinţifice;
• Promovarea dialogului cu comunităţile locale, societatea civilă, lucrătorii din prima linie, grupurile vulnerabile şi toţi ceilalţi actori relevanţi, printr-o abordare incluzivă care susţine totodată combaterea dezinformării;
• Abordarea necesităţii unor mecanisme de finanţare, îmbunătăţite pentru susţinerea răspunsului la pandemie pe termen lung, capabile să mobilizeze rapid fondurile şi resursele private şi publice într-un mod coordonat, transparent şi colaborativ;
• Asigurarea eficacităţii unor astfel de mecanisme de finanţare, evitând suprapunerea eforturilor în acest sens.

Pe parcursul ultimului deceniu, sistemele de sănătate din România, dar şi din alte ţări europene au întâmpinat provocări comune tot mai mari - creşterea costului asistenţei medicale, îmbătrânirea populaţiei asociată cu accentuarea bolilor cronice şi a comorbidităţii, având ca rezultat o cerere sporită de asistenţă medicală, lipsuri şi o distribuţie inegală a specialiştilor din domeniul sănătăţii, inegalităţi în materie de sănătate şi inechităţi cu privire la accesul la asistenţă medicală.

Pandemia de COVID-19 a arătat faptul că mecanismele europene de gestionare a ameninţărilor la adresa sănătăţii şi sistemele de sănătate naţionale ale statelor membre prezintă deficienţe de ordin general, fiind nevoie de o abordare comună, solidară, mai structurată la nivelul Uniunii şi nu numai, în vederea îmbunătăţirii metodelor de gestionare a viitoarelor situaţii de criză în domeniul sănătăţii.

Pentru România, construirea unui sistem de sănătate rezilient, care poate asigura o calitate înaltă a serviciilor medicale este prioritară, iar ţara noastră trebuie să se implice activ în continuarea şi consolidarea politicilor care pot contribui semnificativ la îmbunătăţirea sistemului de sănătate, precum şi la reducerea decalajelor existente la nivelul UE.