Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Inflaţia pe care o simt gospodăriile este mult mai mare decât cea oficială, anunţată de BNR!"

Pentru cei mai mulţi dintre români sunt încă vii emoţiile anilor ʾ90, atunci când salariul încasat la începutul lunii nu mai valora nici două parale până la sfârşitul acesteia, tocmai pentru că preţurile creşteau cu o viteză ameţitoare. Aderarea la Uniunea Europeană a adus o temperare majoră a creşterii preţurilor, însă acest lucru nu a însemnat că preţurile nu au mai crescut, ci că au crescut într-un ritm mai lent. Aşa se face că pensiile, salariile şi alocaţiile şi-au pierdut constant puterea de cumpărare, chiar dacă majorări au tot fost făcute, uneori şi anual.

Oare ne mai mirăm că românii, cei mai euro-optimişti dintre europeni, şi-au pierdut puternic din încrederea, atât în apartanenţa la UE, cât şi în democraţie? Oare de ce ne mai punem întrebarea că românii o duc greu, de la o lună la alta, când preţurile unor produse au ajuns peste media preţurilor din state unde câştigurile sunt şi de 10 ori mai mari decât în România?

Vedem cu toţii că fenomenul creşterii preţurilor afectează toate statele din Europa şi mare parte a lumii. Deci, nu este doar la noi! Din păcate, în România, viteza de creştere este mult mai mare. Vedem cu toţii că Institutul Naţional de Statistică ne spune că preţurile au crescut cu peste 5%, în timp ce salariul mediu s-a majorat cu doar un leu. Noi, în schimb, vedem că preţurile care ne interesează în mod direct nu au crescut cu 3%-5%, ci şi cu peste 25%. De exemplu, energia electrică a crescut cu peste 25%, gazele cu peste 20%, uleiul vegetal cu 18%, carburanţii cu 14%, carnea şi brânza cu aproape 7% şi lista poate continua. Aşadar, dacă ne uităm în coşul celei mari părţi a populaţiei, atunci înţelegem că viteza cu care cresc preţurile este una care îi sufocă pe români, indiferent dacă sunt angajaţi, pensionari, elevi sau antreprenori.

Să le propui astăzi românilor, în anul 2021, să mai strângă niţel cureaua, este inacceptabil. O tot strâng de peste 30 de ani. Chiar dacă vreme de 3 decenii PSD a pus piedici dezvoltării României, acest lucru nu mai poate fi folosit ca scuză pentru acţiunile guvernamentale viitoare. Cum scădem preţurile? Nu este o dilemă! Şi un elev conştiincios de gimnaziu ştie că preţurile scad atunci când sprijini producătorul local să producă eficient şi mult!

Aşadar, dacă vrem energie electrică şi gaze naturale ieftine, trebuie să le producem noi, în România, nu să le importăm la preţuri exorbitante. Vrem ulei, făină, carne, lapte şi ouă ieftine, trebuie să le producem aici, în România, eficient şi competitiv şi să asigurăm condiţii de depozitare şi de desfacere producătorilor noştri români. Vrem preţuri corecte, atunci trebuie să avem şi o piaţă concurenţială, corectă, fără distorsiuni şi permanent supravegheată.

Acele instituţii cu funcţii şi rol în supravegherea pieţei ar trebui să se trezească din somn. Câtă vreme nu avem soluţii la cauzele care produc scumpiri, alte măsuri nu reprezintă decât peticeli, improvizaţii, răspunsuri la efecte care, mai devreme sau mai târziu, tot o să îşi demonstreze ineficacitatea. Mi-aş dori ca cei care au acum toate instrumentele guvernamentale să implementeze măsuri de dezvoltare a producţiei interne să se ocupe în mod real de problemele reale ale României şi ale celei mai mari părţi dintre români.