Parliamentary debates

Domnul Daniel-Florin Ghiţă:

"Până când tăcem? Până când acceptăm provocările maghiare?"

Au trecut mai bine de două săptămâni de la scandalul declanşat de intonarea aşa-zisului imn secuiesc după încheierea meciului de hochei România-Ungaria, disputat la campionatul mondial desfăşurat în Slovenia şi pierdut de echipa ţării noastre. Reamintesc că, după intonarea imnului echipei câştigătoare, Ungaria, majoritatea jucătorilor echipei naţionale a României, care sunt de etnie maghiară, provenind din judeţele Harghita şi Covasna, au cântat aşa-zisul imn secuiesc, împreună cu jucătorii naţionalei ungare şi cu galeria maghiară din tribune. Intonarea acestui imn a avut loc sub privirile ţanţoşe şi aprobative ale unui membru al Guvernului României, respectiv ale ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tánczos Barna, unul din liderii reprezentativi ai UDMR, care a urmărit meciul de hochei în mijlocul galeriei maghiare.

Majoritatea românilor au fost sideraţi de acest eveniment, considerând că intonarea aşa-zisului imn secuiesc constituie o ofensă gravă la adresa statului român şi a naţiunii române. Politicieni din PSD şi PNL, partide aflate la guvernare alături de UDMR, precum şi din AUR au condamnat gestul vădit jignitor al hocheiştilor maghiari din naţionala României şi au solicitat sancţionarea lor, inclusiv a ministrului Tánczos Barna. Preşedintele Federaţiei Române de Hochei a solicitat biroului federal al acesteia sancţionarea urgentă a jucătorilor implicaţi, iar Comitetul Olimpic Român a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Politicienii UDMR au încercat să minimalizeze actul ofensator, începând cu preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor, vicepremier al Guvernului României, cu ministrul Tineretului şi Sportului, Eduard Novak, şi cu ministrul suporter Tánczos Barna, care au invocat argumente de ordin etnocultural şi au etichetat scandalul drept o temă falsă. Ba chiar au ridiculizat criticile şi cererile politicienilor români, făcând băşcălie că nici ministrul Transporturilor nu e vinovat dacă cineva cântă într-un tren.

Ce este mai grav, preşedintele şi premierul României, Klaus Iohannis, respectiv Nicolae Ciucă, nu au avut însă nicio reacţie faţă de conduita ofensatoare a jucătorilor maghiari din naţionala de hochei a României şi a ministrului Tánczos Barna.

După două săptămâni, constatăm că nu a fost aplicată nicio sancţiune hocheiştilor implicaţi, de către Federaţia Română de Hochei, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a exprimat încă un punct de vedere. Nu a fost nici analizată, darămite sancţionată, în cadrul coaliţiei de guvernare, participarea ministrului Tánczos Barna la acest scandal.

Pentru trădarea simbolurilor naţionale, în calitate de parlamentar, am solicitat demisia ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, printr-o declaraţie politică prezentată în data de 10 mai a.c. în Camera Deputaţilor. Consider că acesta a manifestat cel puţin o complicitate morală şi nu a dovedit loialitate faţă de statul pe care-l reprezintă ca ministru. Ministrul Tánczos nu are nicio scuză, pentru că au mai existat astfel de antecedente în perioada în care a deţinut funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Hochei (2008-2013).

După cum a relatat mass-media, în perioada respectivă, în data de 1 decembrie 2011, taman de Ziua Naţională a României, hocheiştii de naţionalitate maghiară l-au bătut pe singurul lor coechipier român din echipa naţională de juniori, în vârstă de 16 ani.

Tot în cursul lunii decembrie 2011, cu prilejul meciului de hochei România-Ungaria, disputat la Miercurea Ciuc, jucătorii maghiari din echipa naţională a României au tăcut la intonarea imnului nostru naţional şi au cântat imnul naţional al Ungariei.

Supărat tare că unele media româneşti au prezentat aceste incidente, preşedintele Federaţiei Române de Hochei, Tánczos Barna, a făcut următoarea declaraţie halucinantă şi impertinentă: "O să plec cu toţi jucătorii din România, ca să fie toată lumea mulţumită şi voi să jucaţi în Liga H! Încet, încet o să plece toţi din ţara asta minunată".

Demnitarii şi instituţiile statului român nu au avut nicio reacţie faţă de acea declaraţie făcută de preşedintele Federaţiei Române de Hochei, deşi Tánczos Barna era şi atunci demnitar al statului român, având calitatea de secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

La vârsta de numai 36 de ani, domnul Tánczos ocupă a patra funcţie guvernamentală "în această minunată ţară" numită România.

În 2005, după cooptarea UDMR la guvernare de către preşedintele Traian Băsescu, Tánczos Barna a fost numit preşedinte al Agenţiei pentru Domeniile Statului (ADS), cu rang de secretar de stat.

În perioada 2007-2009, a ocupat funcţia de secretar de stat în Ministerul Transporturilor, postură în care s-a remarcat doar prin faptul că a autorizat efectuarea unei curse din Ungaria în judeţele Harghita şi Covasna a unui tren de epocă din Ungaria, denumit Nostalgia, care avea stema revizionistă a Ungariei Mari pe locomotivă.

În 2010 a fost desemnat secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, condus de Elena Udrea, şi, după câteva luni, a fost numit secretar de stat în Ministerul Agriculturii, ocupând această funcţie până în 2012. Din 2012 până în prezent este senator în Parlamentul României din partea UDMR, iar din decembrie 2020 ocupă şi funcţia de ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor în Guvernul României. După ocuparea atâtor demnităţi în statul român, era de aşteptat ca domnul Tánczos să manifeste mai mult respect şi mai multă loialitate faţă de acesta.

Tăcerea şi imobilismul principalilor reprezentanţi ai statului român, după intonarea aşa-zisului imn secuiesc la recentul meci de hochei dintre România şi Ungaria, au fost urmate de o escaladare a provocărilor din partea unor grupuri radicale maghiare din ţara noastră şi din ţara vecină. După numai 11 zile, aşa-zisul imn secuiesc a fost intonat de jucători şi de suporteri chiar în capitala ţării noastre, pe stadionul Giuleşti, după disputarea finalei Cupei României la tineret între cluburile de fotbal Csikereda Miercurea Ciuc şi Sepsi Sfântu Gheorghe, care sunt finanţate preponderent din Ungaria. Simptomatic este şi faptul că, în aceeaşi zi şi pe acelaşi stadion, mai mulţi suporteri de etnie maghiară s-au întors cu spatele când a fost intonat imnul naţional al ţării noastre înainte de începerea finalei Cupei României la seniori, disputată între Sepsi Sfântu Gheorghe şi FC Voluntari. Aceşti radicali maghiari au sfidat, în premieră, statul roman chiar în capitala sa.

O provocare şi mai gravă a venit din Ungaria, după ce o organizaţie neguvernamentală din Budapesta a anunţat că-i va premia în data de 20 mai a.c., la Târgu Secuiesc, pe cei doi etnici maghiari (Istvan Beke şi Zoltan Szocs) care au fost condamnaţi pentru terorism, fiind acuzaţi că au plănuit să detoneze o bombă artizanală cu ocazia paradei militare organizate de Ziua Naţională a României în data de 1 decembrie 2015. Beke şi Szocs sunt consideraţi acum "adevăraţi eroi care au luptat pentru autonomia Ţinutului secuiesc şi care au fost condamnaţi la 5 ani de închisoare din motive politice". Principalii reprezentanţi ai statului român au tăcut şi la această sfidare şi distorsionare a adevărului.

Lanţul provocărilor a culminat cu vizita sfidătoare, în Transilvania, a noului preşedinte al Ungariei, Katalin Novák, care a fost aleasă faptic în această funcţie de premierul ultranaţionalist şi revanşard de la Budapesta, Viktor Orban. Nu întâmplător, noul preşedinte al Ungariei a efectuat prima sa vizită externă în Transilvania, după nici 10 zile de la preluarea mandatului. Katalin Novák a ţinut să precizeze că efectuează o vizită în Transilvania, nu în România, şi să acrediteze imagologic că se simte ca acasă la Cluj Napoca şi la Alba Iulia şi că ţara noastră ar fi un sat fără câini. Cel mai tare a inflamat spiritele declaraţia sa că, în calitate de preşedinte, prioritatea sa este să-i reprezinte pe toţi maghiarii, inclusiv pe cei din afara graniţelor Ungariei. Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti a avut de data aceasta o ripostă rapidă şi fermă, subliniind într-un comunicat că, potrivit dreptului internaţional, un stat nu poate să îşi aroge drepturi de orice fel în raport cu cetăţenii altui stat. Deşi se impunea, preşedintele României nu a exprimat însa nicio atitudine faţă de actele şi declaraţiile omologului său ungar pe sol românesc.

Până când tăcem? Până când acceptăm provocările maghiare?