Parliamentary debates

Domnul Romeo-Daniel Lungu:

În contextul în care populaţia şi firmele mici din România se confruntă cu o creştere substanţială a preţurilor, principiul unei taxe de solidaritate pe veniturile marilor companii este o măsură absolut necesară.

Această taxă de solidaritate nu vizează decât companiile mari cu venituri mai mari de 100 de milioane de euro, care îşi diminuează artificial profiturile, cu scopul precis de a-şi reduce obligaţiile faţă de bugetul de stat. Aceste firme ar trebui să plătească, la fel cum plătesc firmele mici din România, un impozit pe profit echivalent cu măcar 1% din cifra de afaceri.

Companiile mari nu ar trebui să speculeze situaţia economică actuală şi să se îmbogăţească pe seama celor care muncesc din greu, ci, din contră, să fie solidare cu categoriile cele mai vulnerabile şi să contribuie la creşterea nivelului de trai în ţara în care îşi desfăşoară activitatea.

Banii strânşi din taxa de solidaritate vor susţine creşterea veniturilor salariaţilor. În România, peste un milion de angajaţi sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, ceea ce este profund incorect. Munca depusă de fiecare angajat trebuie să fie plătită corect, iar colectarea suplimentară de taxe din această sursă ar putea conduce la implementarea unor proiecte care să susţină politici de reducere a taxării pe muncă.

Banii din taxa de solidaritate vor susţine şi două domenii fundamentale pentru România - sănătatea şi educaţia. Educaţia este singura soluţie pe care o au categoriile vulnerabile pentru a putea ieşi din spirala sărăciei. Iar programele prin care elevii din medii defavorizate să aibă acces la educaţie de calitate pot schimba radical faţa României. Sănătatea este un alt domeniu important în care vor ajunge banii plătiţi de marile companii ca taxă de solidaritate. Pentru că nu trebuie să uităm că un angajat sănătos este un angajat productiv.

Nu există niciun temei pentru acuzaţiile referitoare la faptul că taxa de solidaritate ar fi o povară de nesuportat care ar frâna investiţiile sau care ar putea determina marile companii să concedieze angajaţii, cu atât mai mult cu cât toate IMM-urile şi multe companii mari româneşti plătesc taxe de 1% din venituri, fără să dea faliment, fără să concedieze şi fără să practice preţuri mai mari.

Dacă taxa de solidaritate a fost bună şi se aplică în Uniunea Europeană, poate funcţiona şi în România.

Este absolut suportabilă şi vă îndemn pe toţi să reprezentaţi oamenii în Parlament, nu marile companii!