Parliamentary debates

Domnul Neculai Iftimie:

"Triunghiul vieţii, Soare - Pământ - Apă, a devenit mai puţin binevoitor cu omul"

Oamenii cuceresc spaţiul, au depăşit pragul sonic şi tânjesc după viteza luminii. Medicii obţin în laborator "piese de schimb umane", iar oamenii de rezervă, clonele, sunt pe drum. În timp ce ochii se înalţă spre stele, jos pe Pământ lucrurile merg tot mai rău, pentru că "Mama Natură", care s-a săturat să tot fie dispreţuită, ripostează brutal, iar omul, cu tot arsenalul său tehnic este redus la plăpânda statură de trestie de către stihiile dezlănţuite.

Cu câţiva ani în urmă, savantul Wallace Broecken de la Universitatea din Columbia reflecta asupra felului în care activitatea oamenilor ajunge să afecteze clima şi avertiza: "Sistemul climatic este un animal fioros pe care noi îl întărâtăm într-una".

Pentru că am întărâtat într-adevăr acel "animal fioros", sistemul climatic extrem, civilizaţia umană se confruntă azi cu cel puţin nouă tendinţe ambientale primejdioase şi greu de controlat, cum ar fi:

• Schimbări evidente de climă, manifestate îndeosebi prin creşterea temperaturilor cu profunde efecte ecologice; temperaturi mari înseamnă mai multe evenimente climatice extreme - secetă, valuri de căldură, inundaţii şi furtuni;
• Scăderea producţiei şi destabilizarea pieţelor de cereale, şi nu numai; în general agricultura este extrem de vulnerabilă la multe din convulsiile care însoţesc schimbarea climei;
• Bioinvazia agenţilor de dăunare - boli, dăunători, buruieni -, adaptarea lor la noile condiţii de habitat, creşterea agresivităţii celor autohtoni, amplificarea daunelor provocate culturilor agricole, şi nu numai;
• Despăduririle, cu consecinţe ireparabile asupra eroziunii solurilor şi apariţia tot mai frecventă a fenomenelor de aridizare etc.;
• Coborârea nivelului apelor freatice şi apariţia aşa-numitului fenomen stresul apei, cu consecinţe foarte serioase asupra resurselor de hrană 40% din sursele mondiale de hrană provin de pe terenurile irigate;
• Dispariţia numeroaselor specii de plante şi animale;
• Reducerea surselor de pescuit;
• Creşterea populaţiei;
• Poluarea mediului.

Aş dori să subliniez că toate aceste tendinţe au devenit probleme şi fenomene globale, se combină şi se potenţează reciproc, influenţând nu numai securitatea alimentară, dar şi civilizaţia umană în general.

"Când o problemă se combină una cu alta, rezultatul pare să nu fie o problemă dublă, ci o superproblemă" (Norman - ecologist Oxford).

Tot ce am enumerat mai sus reprezintă, prin urmare, "superprobleme" pentru omenire, de vină fiind omul, în cea mai mare măsură.