Parliamentary debates

Doamna Luminiţa-Maria Jivan:

"Avocatul Copilului"

În declaraţia de astăzi, am decis să readuc la cunoştinţa publică o instituţie nouă pe teritoriul României, Avocatul Copilului, instituţie prevăzută de Programul de guvernare al PSD, care a fost înfiinţată prin Legea nr. 9/2018 care a modificat Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, adăugându-i un nou atribut, respectiv Avocatul Copilului.

Domeniul protecţiei drepturilor copilului a cunoscut una dintre cele mai spectaculoase evoluţii, constituind o provocare şi un proces de continuă modificare pentru orice stat, menit să alinieze reglementările legale iniţiale şi ulterioare cu standardele internaţionale. Odată cu ratificarea prin Legea nr. 18/1990, de către România, a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, necesitatea apariţiei acestei noi instituţii în condiţiile dificultăţilor confruntate de copiii din ţara noastră în exercitarea drepturilor lor - excluziune socială, sărăcie, abandon şcolar, migraţia părinţilor etc. - a fost exprimată public atât de parlamentari, practicieni ai drepturilor omului, cât şi de diferite organizaţii nonguvernamentale de profil. Spre exemplu, Organizaţia "Salvaţi Copiii" a susţinut activ şi a promovat această idee de înfiinţare a Avocatului Copilului încă din anul 2001. Astfel, iată că, în 2018, cu ajutorul partidului din care fac parte, această instituţie a fost întemeiată oficial şi legal, având un statut propriu.

Până la înfiinţarea Avocatului Copilului, numeroase instituţii guvernamentale din România aveau înscrise în statutul lor protejarea şi monitorizarea respectării drepturilor copilului, nu funcţiona o instituţie specială, total independentă, care să preia aceste atribuţii, aşa cum funcţionează în cele peste 40 ţări europene - Avocatul Copilului -, care poate fi identificat şi sub alte titulaturi, dar cu aceleaşi obiective. Consider că era necesară de multă vreme o asemenea instituţie, în ciuda faptului că există Legea protecţiei copilului şi, desigur, autorităţi publice care se ocupă de "protejarea" valorilor umane care se află în minoritate. Până la apariţia acestei instituţii, toate problemele legate de nerespectarea drepturilor copilului au fost tratate de instituţii care se ocupau de multe alte categorii de persoane, şi anume, copii, familie, tineri, pensionari şi persoane cu handicap. Însă prin această nouă instituţie s-a dorit creşterea gradului de ocrotire a copiilor.

Astfel, conform legii, Avocatul Copilului funcţionează sub coordonarea Ombudsmanului din România, iar principalul scop îl reprezintă promovarea şi protejarea drepturilor copiilor în vârstă de până la 18 ani, susţinerea şi încurajarea, respectarea şi promovarea drepturilor copiilor în condiţiile Legii nr. 35/1997, ale Convenţiei pentru drepturile copilului şi ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Ceea ce este important de notat este că printre atribuţiile Avocatului Copilului intră soluţionarea sesizărilor individuale făcute de copii sau de reprezentanţii acestora, în legătură cu acţiunile instituţiilor publice din domeniul sănătăţii, educaţiei, protecţiei speciale a copilului, din domeniul aplicării măsurilor privative şi neprivative de libertate prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, privind răspunderea penală a minorilor, precum şi ale oricăror instituţii a căror activitate este incidentă domeniului protecţiei şi promovării drepturilor copilului. Prin urmare, această prevedere responsabilizează într-un anumit fel pe minorul până în 18 ani şi îi pune la îndemână o serie de instrumente juridice menite a-l proteja, permiţându-i să sesizeze singur o instituţie a statului atunci când drepturile îi sunt încălcate.

Avocatul Copilului va putea decide asupra petiţiilor referitoare la încălcarea drepturilor sau libertăţilor copiilor, va verifica riguros activitatea de rezolvare legală a petiţiilor primite şi va solicita autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi libertăţilor, repunerea în drepturi şi repararea prejudiciilor. În egală măsură, instituţia va colabora cu organizaţiile copiilor şi va transmite informaţiile primite de la acestea către factorii de decizie şi autorităţile competente. De asemenea, va putea formula şi propuneri de măsuri menite să încurajeze participarea copiilor în luarea deciziilor care îi privesc.

Pe lângă îndeplinirea atribuţiilor sale, Avocatul Copilului mai are şi rolul de a contribui la diseminarea principiilor Convenţiei ONU la nivelul diferitelor medii sociale, determinând o schimbare a mentalităţilor cu privire la protecţia copilului şi drepturile lui, educarea copiilor pentru conştientizarea propriilor drepturi şi responsabilităţi, creşterea gradului de respect faţă de implicarea copiilor şi a tinerilor în procesul de informare, educaţie şi desăvârşire.

Luând în considerare cele anterior menţionate, se poate observa că înfiinţarea acestei instituţii era imperios necesară, venind în ajutorul copiilor care sunt de fapt tezaurul unei ţări.

Prin această declaraţie, aşa cum am spus şi la început, am vrut să le reamintesc cetăţenilor că această instituţie este foarte importantă pentru societate şi vine în sprijinul tuturor copiilor din România.