Parliamentary debates

Doamna Nicoleta-Cătălina Bozianu:

"TAROM - dovada că am procedat bine atunci când i-am zburat pe Cuc şi pe Dăncilă"

Scandalul momentului, cel privind posibila utilizare a companiei TAROM ca instrument politic de influenţare a votului parlamentarilor la moţiunea de cenzură, reprezintă cea mai potrivită ieşire din scenă a Guvernului Dăncilă. În această afacere urâtă, avem toate elementele care definesc guvernarea PSD: politizare, nepotism, complicităţi şi revanşe personale între ministrul transporturilor, Răzvan Cuc, şi directorul TAROM, totul, pe fondul realităţii că operatorul aerian naţional este în faliment, adus aici de incompetenţa şi de jaful guvernărilor PSD-iste succedate, cu o mică pauză, în ultimii şapte ani.

Mi se pare mai puţin important dacă ministrul Cuc, marele incompetent în materie de autostrăzi, a dispus ori nu a dispus ca, în ziua moţiunii, avioanele care transportă parlamentari din zonele îndepărtate ale ţării către Bucureşti, să rămână la sol. În fond, aceasta ar fi doar o manevră politică ridicolă, infantilă chiar, a exponentului unei găşti de incapabili, disperaţi că pierd puterea. Este treaba organelor de cercetare penală să facă lumină în acest caz. Cu adevărat importantă este, cred, devoalarea, cu acest prilej, a situaţiei, mai corect spus, a halului în care a ajuns compania naţională de transport aerian.

Din 2008, TAROM funcţionează pe pierdere. La nivelul anului 2018, pierderea totală se ridică la ameţitoarea sumă de 3,19 miliarde de lei, auditorii financiari estimând, pentru 2019, o creştere peste estimările incompetenţilor din Guvernul Dăncilă. În fiecare an, de când sunt deputat, am remarcat, în bugetul Ministerului Transporturilor, sumele de milioane de lei alocate pentru plata dobânzilor la creditele TAROM, în condiţiile în care, pentru autostrada Ploieşti-Braşov, care ne interesează în grad maxim pe noi, prahovenii, se alocau doar bani pentru hârtii. Situaţia TAROM nici nu are cum să fie altfel, din moment ce compania este folosită pe post de rezervor de sinecuri plătite cu mii de euro lunar pentru prietenii sau tovarăşii politici ori pentru rudele acestora. De pildă, directoarea Mădălina Mezei, prietena şi, mai recent, neprietena, ministrului Cuc, are şi fratele, pilot, şi soţul, director comercial!, angajaţi la TAROM.

Pentru anul în curs, se preconizează o restructurare a celor 1.910 angajaţi ai companiei, dar şi aceasta este cu cântec, pentru că marii beneficiari ai acesteia ar fi tot directorii, directoraşii, frăţiorii şi soţiorii impuşi pe criterii politice. Vorbim despre zeci de salarii compensatorii care, însumate, înseamnă, poate, sute de mii de euro pe cap de sinecurist şi care fac, practic, inutilă restructurarea.

Am făcut acest inventar al cancerului politic, manifestat într-una dintre companiile naţionale cele mai de prestigiu ale ţării, pentru a arăta încă o dată de ce este bine că, prin moţiunea de cenzură, zboară Cuc şi Dăncilă. În acelaşi timp, sper că este un semnal util şi noului guvern, care are datoria să oprească jaful şi bătaia de joc de la TAROM, dar ci şi din toate companiile naţionale virusate de clientelismul politic al PSD.