Parliamentary debates

Doamna Oana Murariu:

"Educaţie pentru relaţii sănătoase şi consensuale"

Unul dintre proiectele de lege care a stârnit din nou dezbateri aprinse în societate şi în Parlament este cel al educaţiei sexuale în şcoli. Săptămâna trecută, a fost votat, în plenul Camerei Deputaţilor, amendamentul la Proiectul de Lege care modifică art. 46 alin. (3) lit. i) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care înlocuieşte educaţia pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor cu educaţia pentru sănătate, începând cu clasa a VIII-a.

Realitatea zilelor noastre, când accesul la surse de informare este la un click distanţă, ne arată că atât copiii de şcoală primară, cât şi adolescenţii sunt expuşi unui "atac informaţional" despre sexualitate din surse necontrolate - internet, TV, reţele sociale, publicitate, de la o vârstă mult mai mică decât vârsta de 14 ani aferentă clasei a VIII-a. Însă nu sunt expuşi concomitent şi informaţiilor ştiinţifice adaptate vârstei privind sănătatea corpului lor, privind sănătatea reproducerii şi, mai ales, privind riscurile de sarcini nedorite, de avort şi de boli cu transmitere sexuală.

Rezultatele acestei lipse de informaţii aduse din timp, sistematizat şi controlat în mediul şcolar, sunt dezastruoase pentru ţara noastră. România se află pe primul loc în UE la numărul mamelor minore sub 15 ani, deci sub vârsta clasei a VIII-a. 44.4% din mamele între 10-15 ani din Uniunea Europeană se află în România. Aproape jumătate din fetele mai mici de 15 ani din UE care au dat naştere unor copii în 2020 provin din România. Ar trebui să ne fie ruşine cu acest procent, suntem ţara copiilor cu copii, ţara fetelor care devin mame la vârste când încă se joacă cu păpuşi. Şi chiar dacă aproape 800 de fete devin mame înainte de 15 ani, doar 200-300 de inculpaţi sunt trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor.

În 2016 România şi Bulgaria au avut o rată a natalităţii de 34 şi, respectiv, 36,8 la 1.000 de femei cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani, de trei ori mai mare decât media ţărilor Uniunii Europene, pe când cele mai mici rate ale natalităţii în acelaşi interval de vârstă au fost în Danemarca (1,5) şi Olanda (1,7), ţări unde există o tradiţie de 50 de ani de educaţie sexuală obligatorie în şcoli în cadrul unor materii precum "Educaţie pentru sănătate, sexualitate şi familie" şi unde cursurile adaptate vârstei îi învaţă pe copii şi adolescenţi să respecte limitele celorlalţi, subliniind importanţa consimţământului şi a unei relaţii pline de respect şi iubire. Copiii sunt învăţaţi despre cum să spună "nu" până când simt că sunt pregătiţi pentru începerea vieţii sexuale, ceea ce face ca vârsta debutului vieţii sexuale în aceste ţări să fie mai mare decât în ţările care nu au programe de educaţie sexuală în şcoli.

În plus, ratele de abandon şcolar cele mai înalte în România se înregistrează la început de cicluri de şcolarizare, la clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a V-a. Când să aibă timp adolescenţii de 11, 12, 13 ani să înţeleagă importanţa începerii vieţii sexuale la momentul oportun şi în siguranţă, dacă aproximativ 20.000 dintre ei vor abandona şcoala înainte de clasa a VIII-a? Şomajul şi sărăcia sunt ceea ce le aşteaptă pe mamele adolescente şi pe copiii lor, iar cercetările arată că fenomenul este ciclic în cadrul aceleiaşi familii, perpetuând precaritatea economică şi socială, iar dacă nu luăm măsuri din timp îi condamnăm pe aceşti copiii la sărăcie şi subdezvoltare.

Educaţia sexuală nu-i învaţă pe copii să facă sex, ci cum să se protejeze de abuzuri. Conform statisticilor World Vision, în fiecare zi, în România, un copil este violat sau agresat sexual. O dată la trei zile, un copil devine victimă a traficului de persoane. O dată la 3 zile un copil devine ţinta pornografiei infantile. Cum să-i ţinem în siguranţă pe aceşti copii, dacă ei încep doar în clasa a VIII-a educaţia pentru sănătate, fără să ştie cum să se protejeze de limbaj şi atingeri nepermise, cum să recunoască şi să se protejeze de un agresor care de foarte multe ori provine chiar din mediul familial şi care trebuie să-şi dea acordul pentru participarea copilului la orele de educaţie sexuală?

Educaţia sexuală este esenţială pentru prevenirea şi combaterea abuzurilor sexuale asupra copiilor, a violenţei sexuale, a exploatării sexuale, a violenţei bazate pe gen şi discriminării împotriva femeilor. Contrar celor susţinute de persoanele care se opun educaţiei sexuale, cercetările efectuate la nivel naţional şi internaţional au demonstrat în primul rând întârzierea debutului activităţii sexuale în ţările care au implementat curricula şcolară de educaţie sexuală predată gradual din ciclul primar şi secundar.

Educaţia în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii trebuie să devină materie obligatorie, cu un conţinut adaptat vârstei, predată gradual începând cu clasele primare, în care copilul să aibă oportunitatea să înveţe să-şi cunoască corpul, să înţeleagă transformările prin care va trece corpul lui, să înţeleagă egalitatea între femei şi bărbaţi, respectul reciproc, consimţământul privind întreţinerea de relaţii sexuale, soluţionarea paşnică a conflictelor în relaţiile interpersonale şi respectarea integrităţii personale.