Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Privatizarea Oltchim"

Una dintre cele mai mari companii de produse chimice şi petrochimice din Europa de Sud-Est este în agonie. Dacă în 2007 exporta circa 78% din producţie în ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia, fiind un angrenaj important care susţinea motorul duduind al economiei, acum zace cu datorii de 700 milioane de euro şi încă 200.000, care se adaugă în fiecare zi acestei sume uriaşe.

Cei care erau "Perfecţiunea în calitate şi afaceri" au devenit o uriaşă gaură neagră, printr-un management lipsit de strategie, de viziune comercială şi având implantate căpuşe lacome ale încrengăturii politice, tipice "capitalismului de cumetrie". Declinul a început în 2007, odată cu vânzarea Arpechim Piteşti, furnizorul de materie primă al combinatului şi a continuat într-un ritm accelerat, din 2009 încoace. Toate încercările anterioare de a vinde societatea au fost blocate de factorul politic, la putere la acea vreme.

Nu mai departe de aprilie 2012, Guvernul Ungureanu nu a aprobat startul procedurii de privatizare, care era prevăzut la acel moment, şi a adăugat penalităţi creanţelor AVAS, până la 250 milioane euro. O altă componentă importantă a datoriei o reprezintă creanţa ENEL-ului de 150 milioane euro.

Acum Guvernul Ponta este forţat să rezolve această problemă, agreată prin Memorandumul semnat cu FMI de Guvernul Boc, pentru acordarea asistenţei financiare. Astfel, privatizarea nedeclanşată în aprilie, atunci când era prevăzută, s-a rostogolit în iunie şi apoi a fost aplicată în septembrie, în urma vizitei reprezentanţilor creditorului extern, care au forţat acest demers. De asemenea, se pare că măsura conversiei datoriilor în acţiuni nu a putut fi aplicată, întrucât statul, care deţinea doar 54% din acţiuni, nu a atras consensul celor care erau în posesia diferenţei până la 2/3 - minimul necesar pentru declanşarea acestei proceduri.

Numai că fotografia momentului ne arată un bătrân mastodont, oprit din activitate, cu protestatari scandând pe la porţi şi înghiţit de datorii. Această imagine nu prea exprimă o ofertă atrăgătoare pentru investitorii strategici.

Cei care vor prelua Oltchim sunt condiţionaţi să plătească între 40-60 milioane euro pentru repornire şi exploatarea instalaţiilor, în aşa fel încât să asigure un regim pentru plata salariilor angajaţilor, fără disponibilizări masive, să plătească datoriile uriaşe acumulate şi, eventual, să asigure 100 milioane euro capital pentru investiţii de mediu şi retehnologizare.

Concernul TISE din Rusia şi-a manifestat interesul de a participa la licitaţie încă de anul trecut, dar s-a retras pentru moment, "nedorind să intre în jocul politic declanşat de Dan Diaconescu". Acesta, aflat în miezul unui delir investiţional, mediatic şi electoral, a reuşit să-şi adjudece colosul. În cazul fericit în care preţul va fi plătit, acea sumă va fi acordată de Guvern ca împrumut de salvgardare pentru repornirea combinatului. Altfel, dacă se dovedeşte că este vorba de simple promisiuni fără acoperire, demagogie şi populism ieftin, în scopul creşterii capitalului electoral, pentru perioada imediat următoare, cel în cauză trebuie să îşi asume negreşit răspunderea penală.

Stimaţi colegi, atunci când ai fost la putere atâţia ani şi nu ai făcut decât să-ţi implantezi oamenii în reţelele "băieţilor deştepţi", care ştiu cel mai bine cum să profite de pe urma statului şi a poporului român, nu ai niciun drept să critici măsurile unui Guvern numit de câteva luni, care este pus în situaţia permanentă de a corecta greşelile şi abuzurile tale şi ale oamenilor tăi.

Guvernul Ponta a acţionat într-o manieră responsabilă, serioasă şi curajoasă, în interiorul unui acord financiar, negociat şi asumat de PDL cu FMI, şi a încercat să aplice cel mai bun pachet de măsuri pentru rezolvarea unor probleme complicate, generate şi tolerate de alţii fără să mişte un deget. Important este ca, până la urmă, situaţia să se finalizeze în cel mai bun scenariu posibil, pentru binele miilor de salariaţi ai Oltchim şi pentru revigorarea economiei naţionale.