Parliamentary debates

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Familia românească trebuie să devină prioritatea guvernării"

Relansez astăzi în dezbaterea publică o temă mereu "la modă" printre sociologi şi analiştii tranziţiei din societatea românească. Am considerat că este oportună abordarea acestei teme după ce săptămâna trecută am tras un semnal de alarmă despre pericolul socio-economic constituit de criza francului elveţian, situaţie care poate afecta zeci de mii de familii din ţara noastră. Deşi este dificilă o radiografiere generalistă a familiei contemporane, putem afirma că aceasta se află într-o situaţie de risc, ca să nu spunem mai direct - criza.

Din nefericire familia românească reflectă direct starea de sănătate a întregii colectivităţi româneşti, pornind de la efecte demografice negative, mentalităţi aşa-zis moderne care au dus la lipsirea de repere morale şi spirituale, şi până la stresul financiar şi socio-economic alimentat de politicile diverselor guverne care nu doar că nu au sprijinit familia, ci au creat premisele destrămării acesteia.

După principiul biblic de "a da Cezarului ce-i al Cezarului" voi analiza în intervenţia de astăzi acele aspecte care aparţin actului de guvernare şi implicarea clasei politice pentru elaborarea unei strategii care să încurajeze prin măsuri socio-economice tânăra familie şi să creeze un climat de bunăstare care să susţină familia românească.

Statistic în România majoritatea gospodăriilor se regăsesc în oraşe şi municipii 56%, în timp ce 44% se află în mediul rural, ambele având o dimensiune situată în vecinătatea cifrei de 2,8 persoane. La nivel naţional ponderea numărului de membri de familie este următoarea: 27% familii cu 2 membri, 42% familii cu 3 membri, 18% familii alcătuite din 4 persoane, iar 11% familii cu 5 sau mai mulţi membri. Doar dacă însumăm primele două categorii rezultă 69% familii cu 0 sau un singur moştenitor, fapt care explică limpede sporul negativ prefigurat pe următorii 20 ani.

Pe grupe de vârstă ale capului de familie este îngrijorător că 29% sunt conduse de persoane peste 65 ani, 31% de persoane între 50-64 ani, în vreme ce doar 44% sunt familii al cărui lider are sub 50 ani. La nivel ocupaţional 37% dintre familii sunt conduse de salariaţi, 42% de către pensionari, iar restul de 20% sunt şomeri, lucrători pe cont propriu sau prestează diverse activităţi de subzistenţă. O ultimă cifră îngrijorătoare, în 2014, 20% dintre gospodării nu şi-au putut achita la timp rata bancară, factura de energie electrică sau alte utilităţi, impozitul sau chiria pe spaţiul de locuit.

Din nefericire familia românească a fost un concept suficient de abstract pentru a fi ţinta predilectă a guvernelor Boc-Ungureanu în anii de tristă amintire 2008-2012. Dacă încă din 2008 promiteau alocaţii de 100 lei/lună şi salarii de 900 euro a fost nevoie de doar 2 ani în care politicile lor distructive au afectat copii, salariaţi, pensionari, bugetari, mame, persoane cu dizabilităţi, adică un genocid economic pe care personal nu cred că l-au decontat în totalitate. Dacă aţi fi întrebat orice cuplu în acea perioadă despre naşterea unui copil, v-ar fi răspuns că este cel mai serios sacrificiu financiar, cu repercusiuni în păstrarea locului de muncă, etapa pe care de regulă tinerii o amână pentru vremuri mai bune.

Şi aici ajungem la misiunea noastră de aleşi prin vot popular, care putem prin votul nostru să dăm o direcţie şi soluţii care să sprijine familia românească şi, implicit, întreaga societate în ansamblul ei.

Am apreciat Programul "Prima Casă", care s-a dovedit funcţional pentru o categorie de tineri la un moment dat, la fel cum şi Programul ANL al Guvernului Năstase a ajutat multe familii cu venituri modeste. Este însă cazul să elaborăm un program naţional de achiziţie de locuinţe care să ţină seama de realităţile zilei. Programul "Prima Casă" prezintă un bilanţ de aproximativ 100.000 de dosare finanţate în 6 ani. Studiile de piaţă arată însă un necesar de 100.000 locuinţe în fiecare an, asta doar pentru familiile tinere şi fără a lua în considerare locuinţele vechi sau degradate care trebuie consolidate sau refăcute. Am văzut la începutul lunii cum Guvernul a contractat 175 milioane euro de la BDCE pentru a construi circa 9.000 de locuinţe sociale pentru tineri. Având în vedere că aceşti bani reprezintă investiţii directe în economia românească, care vor duce la crearea de locuri de muncă, consider că ar trebui mărit de la an la an cuantumul acestor investiţii. Rog pe Victor Ponta, premierul României, să aibă în vedere că de aceste investiţii este nevoie şi în mediul rural, nu doar la oraşe.

De asemenea, am apreciat ideea introducerii alocaţiei de sprijin pentru copiii din familii sărace, însă Guvernul trebuie să găsească soluţii de finanţare pentru mărirea tuturor alocaţiilor care în prezent sunt de 42 lei, adică 10 euro, în timp ce media europeană se situează undeva la 100 euro, dar sunt şi ţări unde aceasta atinge 400 euro.

Cu speranţa că susţinem cu toţii acest demers util, vă mulţumesc pentru atenţie şi vă promit că voi reveni pe viitor cu o serie de bune practici în domeniu ale vecinilor noştri din UE.