Parliamentary debates

Domnul Radu Zlati:

"Megaordonanţe de urgenţă, egal meganesimţire politică!"

Este bine ştiut că a fost, este şi poate că va fi - în cazul în care nu vom modifica legislaţia în domeniu - o practică a guvernelor care s-au succedat la conducerea statului român, să ocolească voinţa legislativului prin emiterea unor ordonanţe de urgenţă.

Ce poate fi mai simplu, atunci când doreşti să obţii o modificare legislativă (care pe căile parlamentare uzuale ar necesita timp până devine lege, fără a garanta că forma care ar ieşi din comisiile parlamentare şi din votul plenului ar fi aidoma formei trimise Parlamentului spre legiferare de către Guvern) decât să emiţi o ordonanţă de urgenţă? Se obţin astfel rezultate pe multiple fronturi de atac: odată publicată în Monitorul Oficial ordonanţa de urgenţă se aplică de îndată; nu poate fi atacată la Curtea Constituţională de către opoziţia parlamentară, iar Avocatul Poporului, care ar putea face acest lucru, este adesea binevoitor cu puterea executivă (caz evident pentru actualul posesor al funcţiei, domnul Victor Ciorbea); prin diferite tertipuri procedurale, trecerea ordonanţei de urgenţă prin furcile caudine ale comisiilor parlamentare şi ale plenului camerei decizionale în domeniul legiferat, discutarea şi votul ordonanţelor de urgenţă pot fi amânate sine die.

Doar la Comisia pentru învăţământ, cercetare, tineret şi sport din această Cameră, am avut spre raport final ordonanţe de urgenţă emise în 2007, care corectau alte ordonanţe de urgenţă emise în anii anteriori. Iar O.U.G. nr. 94/2014, prin care se modifica o parte substanţială a unei legi organice, Legea educaţiei naţionale, nici măcar nu a intrat încă pe ordinea de zi a comisiei de specialitate de la Senat. Şi exemple se mai pot da, începând cu faimoasa O.U.G. a traseismului aleşilor locali.

Abuzul de ordonanţe de urgenţă este un act odios, din punct de vedere politic, deoarece astfel, în fapt, executivul încalcă separaţia puterilor în stat, devenind legiuitor: odată emisă şi aplicată o OUG, este greu de crezut că, după scurgerea unei perioade de timp şi după ce O.U.G. şi-a făcut din plin efectele, Parlamentul o va modifica în datele sale esenţiale.

Tânărul premier Victor-Viorel Ponta a promis, încă din 2012, că va uza, dar nu va abuza de practica emiterii de ordonanţe de urgenţă. A reuşit în prea mică măsură în intervalul scurs din primăvara lui 2012 până în prezent. În schimb, săptămâna trecută, Guvernul condus de către acelaşi Victor-Viorel Ponta a depăşit un trist record al abuzului, prin emiterea de O.U.G. Vrând să evite criticile legate de numărul mare de O.U.G. trimise Parlamentului, critici de altfel întemeiate, guvernul a înghesuit câteva zeci de ordonanţe de urgenţă sub umbrela uneia singure, modificând zeci de legi dintr-o singură trăsătură de condei.

Chiar dacă nu ar fi decât acest gest de sfidare golănească la adresa noastră, a tuturor, a Parlamentului în Majestatea Sa, ca reprezentant al poporului suveran, şi tot ar merita de o sută de ori ca acest guvern, abuziv şi şmecheros, să cadă. Ceea ce, sper, se va întâmpla cât mai curând. Aşa să ne ajute Dumnezeu.