Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"Ziua internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului"

În ziua de 9 noiembrie 1938, conducerea nazistă a Germaniei a dat frâu liber la crimă tuturor demenţilor setoşi de violenţă să-şi exprime frustrările prin batjocură, tâlhărie, viol şi asasinate, asmuţiţi fiind de agenţii Gestapo, împotriva populaţiei germane de origine evreiască. Valul nenorocirilor s-a extins imediat în Austria, după anexarea acestui stat, sub pretextul eliberării şi al unificării. Noaptea acelei zile, o noapte a minţii, cunoscută în istorie ca "Noaptea de Cristal", a marcat începutul Holocaustului, care a culminat cu exterminări în masă, prin gazare şi incinerare. Gropile comune ajunseseră ineficiente pentru ritmul execuţiilor. Cele mai recente estimări arată că aproape 20 de milioane de oameni au fost asasinaţi în perioada regimului nazist. Dezastrul care a cuprins surprinzător de repede întreaga Europă a fost posibil din cauza lipsei de reacţie, de vigilenţă şi de clarviziune a marilor puteri europene.

Marcarea acelei zile terifiante este necesară pentru ca ororile petrecute atunci să rămână vii în memoria omenirii şi să nu se mai repete. De atunci, societatea a cunoscut o evoluţie diferită, în special în ultimele decenii ale mileniului trecut. Unele popoare aflate sub un regim despotic şi-au recăpătat dreptul la emancipare politică, economică, socială. În contrapondere, în ţările sărace, stările conflictuale au proliferat, ajungându-se adesea la război civil. Una dintre consecinţele provocate de ororile războiului este imigrarea în masă a populaţiei civile, în căutarea unor zone mai sigure şi a traiului civilizat. Acest exod continuu duce invariabil la întâlnirea pe un spaţiu comun şi inevitabil la confruntare între civilizaţii, mentalităţi, religii sau rase umane. Iată, aşadar, un motiv de îngrijorare cu privire la declanşarea unor fenomene de intoleranţă, de xenofobie, de incitare la dezordine, apoi la violenţă, care, la rându-i, naşte violenţă.

"Munca te face liber". Acesta era sloganul cinic, scris cu litere de fier forjat, deasupra intrării în Lagărul morţii de la Auschwitz. Dar "câte crime n-au fost săvârşite în numele libertăţii"... după cum opina scriitorul şi politicianul francez Lamartine. Numai că, "Libertatea înseamnă dreptul de a face tot ceea ce legile îngăduiesc" - preciza conaţionalul său, celebrul Montesquieu.

Epurările etnice din perioada Holocaustului n-au început dintr-o dată. Greşeala a constat în lipsa de reacţie la primele cazuri primejdioase, după care crima a devenit pentru organizaţiile naziste un modus vivendi. Este bine de luat aminte şi este mult mai uşor de intervenit pentru asigurarea unui climat de normalitate acum, când mai avem posibilitatea dialogului constructiv.

"Mulţi indivizi din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor" - spunea savantul român Henri Coandă. Poate că n-ar fi rău să luăm aminte la cuvintele sale pline de miez. Facem mereu apel la unitate, la umanism, la democraţie, dar noi, politicienii, săvârşim greşeala de a nu fi oferit poporului un ţel, o cauză comună capabilă să catalizeze atitudinea celor mulţi. Eşecul înregistrat la recentul plebiscit trebuie să constituie un exemplu. Consider că acesta nu poate fi atribuit poporului, ci conducătorilor săi, care n-au fost suficient de convingători. Invocata lipsă de implicare civică nu este altceva decât rodul educaţiei deficitare, singura pârghie care poate adapta mentalitatea românilor, pentru a reuşi să edificăm o societate civilizată, conştientă de propriile îndatoriri şi libertăţi.