Parliamentary debates

Domnul Filip Havârneanu:

"Copiii dispăruţi ai sistemului de educaţie"

Copiii dispăruţi din sistemul de învăţământ sunt elevii pe care, în fiecare an, Ministerul Educaţiei îi pierde la examenele finale. 17 mii de elevi nu au mai ajuns să fie înscrişi la Evaluarea Naţională care a debutat ieri. 40 de mii de elevi care au terminat 12 clase nu au mai apărut pe listele celor înscrişi la Examenul de bacalaureat. Sunt cei mai mulţi din ultimii 4 ani.

Toţi sunt copiii care au abandonat şcoala exact când aveau mai mare nevoie de validare, şi statul român, prin acest sistem putred, - îngropat, în loc să fie reformat -, este vinovat pentru pasul lor înapoi. Aceşti copii, care au renunţat la susţinerea examenelor, trebuie să găsească o cale să meargă înainte, trebuie văzuţi dincolo de un tabel, trebuie sprijiniţi să depăşească pragul spre reuşită.

Copiii dispăruţi ai sistemului de educaţie nu mai sunt căutaţi, sunt consideraţi alţi tineri care vor rotunji procentele analfabetismului funcţional, sunt cei care vor căuta să muncească mai întâi cu ziua şi care apoi vor claca din lipsa posibilităţilor. Copiii dispăruţi ai sistemului de educaţie sunt elevi care ar fi putut avea rezultate bune, dacă exista o şansă şi pentru ei, dar, la fel ca cei care nu promovează examenele, rămân o statistică, subiect de bancuri, rămân autorii perlelor din timpul probelor, rămân nişte copii abandonaţi pe care Ministerul Educaţiei nu-i doreşte înapoi, pentru că nu ştie ce să facă pentru ei. Copiii dispăruţi ai sistemului de educaţie sunt feedbackul real al domnului Câmpeanu, care a reuşit să genereze mai multă repulsie faţă de şcoală, decât măsuri în favoarea modernizării ei. Sunt elevii martori ai sistemului de fabricat diplome, dezamăgiţi de faptul că oricât de deştept ai fi, un plagiator îţi va sufla tot timpul locul. Sunt elevii ţinuţi obligatoriu în acel punct minim al calităţii educaţiei în care domnul ministru se simte confortabil, fără să vadă cât e de lamentabil.

Trendul descrescător este cauzat de deznădejdea copiilor care simt că nu pot susţine aceste examene, de sistemul care nu incurajează autonomia intelectuală şi care nu este conceput nici la ora actuală să evalueze competenţele reale, ci capacitatea de memorare. Iar copiii dispăruţi ai sistemului de educaţie vor rememora toată viaţa gustul amar al eşecului, al sistemului care s-a lepădat de ei, servindu-i, probabil pe tavă, ţărilor străine care abundă de tineri români fără niciun viitor aici.