Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Ar fi profund inechitabil ca munca să nu fie stimulată în România!"

Îmi aduc aminte cum, cu ceva ani în urmă, prin Oltenia, unii antreprenori români căutau forţă de muncă din sursă locală şi nu reuşeau să angajeze pe nimeni, pentru că beneficiile şi prestaţiile sociale oferite de stat ajungeau să fie mai avantajoase faţă de câştigurile salariale obţinute după 8 ore petrecute la un loc de muncă. Pentru această situaţie oamenii nu aveau chiar nicio vină, pentru că orice om raţional ar alege beneficiile sociale mai mari, oferite de stat, în detrimentul muncii. De vină pentru această situaţie au fost şi pare că sunt pe cale să fie, din nou, politicienii români.

România s-a angajat şi vreau să cred că îşi respectă angajamentul, ca prestaţiile sociale oferite de statul român să fie acordate ţintit, doar către persoanele vulnerabile, nu după socoteli politice ipocrite.

De asemenea, vreau să cred că munca va fi valorizată printr-o politică salarială pe măsură, astfel încât, între a opta pentru beneficiile sociale şi un loc de muncă, statutul de angajat să fie mult mai profitabil pentru om şi familia lui. Nu pot să ascund faptul că susţin majorarea salariului minim brut pe economie până la valoarea de 3.000 de lei, această majorare fiind în măsură să acopere nu doar sporul de productivitate obţinut de economie, ci şi inflaţia din ultimul an. Însă, dacă pentru salariile mici, minime, în care sunt încadrate angajaţi necalificaţi sau cu un grad minim de calificare, soluţia a fost găsită, ce ne facem cu angajaţii înalt calificaţi, care au ajuns la un grad înalt de profesionalizare după decenii petrecute prin şcoli, universităţi şi după ani de efort intelectual? N-aş vrea să constatăm în anii ce vor urma că toţi angajaţii din economia naţională sunt încadraţi pe salariul minim şi că şcoala şi performanţa au fost pierdute din vedere.

Sper că Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale să aibă înţelepciunea ca, atunci când va propune noile reforme ale salarizării, pensiilor şi asistenţei sociale, să asigure un maximum de echitate în societate. Pensionarul care a muncit o viaţă să aibă o pensie pe măsură, angajatul bine calificat să fie stimulat printr-un salariu pe măsură, iar persoanele vulnerabile să fie singurele beneficiare ale ajutoarelor sociale.

Îmi exprim speranţa că întârzierea elaborării şi adoptării acestor proiecte asumate prin PNRR provine din eforturile Ministerului Muncii de a răspunde exigenţelor pe care le-am exprimat şi eu.