Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Prevenirea abandonului şcolar"

Prevenirea abandonului şcolar, reintegrarea copiilor care au părăsit timpuriu sistemul de educaţie, programele de educaţie preşcolară trebuie să constituie o preocupare constantă a autorităţilor, ce trebuie concretizată în dezvoltarea de iniţiative legislative, politici, măsuri şi proiecte specifice, având în vedere efectele considerabile ale fenomenului abandonului şcolar atât asupra şanselor de integrare a viitorului adult în comunitate, cât şi asupra societăţii în ansamblul ei.

În domeniul politicilor familiale, incluziunii şi asistenţei sociale, autoritatea centrală responsabilă trebuie să aibă ca principal obiectiv elaborarea şi promovarea politicilor sociale destinate protecţiei familiei, precum şi a tuturor categoriilor defavorizate ale populaţiei şi realizarea cadrului legal, instituţional şi financiar necesar implementării acestor politici. Una dintre măsurile negative instituite prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 o constituie posibilitatea diminuării cuantumului alocaţiei în raport cu absenţele şcolare înregistrate de copii, având la bază situaţiile transmise de inspectoratele şcolare judeţene. În cazul în care copiii din familiile beneficiare de acest drept înregistrează un număr mai mare de 20 de absenţe şcolare, dreptul la alocaţie se suspendă pe o perioadă de 3 luni. Problema este că există familii în România care efectiv nu-ţi pot trimite copiii la şcoală o perioadă de timp, pentru că nu au resursele necesare să-i întreţină, singurul sprijin financiar fiind chiar alocaţia de stat. Cu toţii ştim că acei copii care nu merg la şcoală reprezintă o categorie socială dezavantajată, expusă riscului de excluziune socială, având în vedere că părăsirea timpurie a şcolii este un fenomen grav, care afectează atât dezvoltarea personală, cât şi capacitatea de integrare pe piaţa muncii. În acest sens, autorităţile trebuie să iniţieze proiecte care să asigure transferul şi implementarea unor bune practici aplicate cu rezultate favorabile de alte state, în vederea creşterii accesului la educaţie, prin dezvoltarea şi susţinerea unor parteneriate interregionale între instituţiile şi autorităţile ce au un rol activ în acest proces, putând astfel contribui la schimbarea actualelor tendinţe existente la nivelul societăţii româneşti.

O conştientizare a gravităţii fenomenului abandonului şcolar şi a consecinţelor acestuia asupra dezvoltării ulterioare a copilului nu poate fi realizată în parametrii optimi fără o informare adecvată a celor care constituie grupul ţintă. În acest context, îmbunătăţirea acestui nivel, din perspectiva unei dezvoltări regionale durabile şi echilibrate, reprezintă un palier distinct, căruia i se vor adresa direct o parte din activităţile ce trebuie dezvoltate de către autorităţi prin proiecte.