Parliamentary debates

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

"Talciocul certificatelor profesionale fără cursuri este ilegal şi imoral"

Investigaţiile de presă au dezvăluit recent faptul că se întâlnesc foarte des, în mai multe judeţe, companii de certificare şi pregătire a personalului care aplică practici ilegale şi imorale, vânzând certificate profesionale, recunoscute în Uniunea Europeană, situaţii necunoscute uneori, alteori ignorate de către Autoritatea Naţională pentru Calificări, cea care autorizează aceste firme şi care ţine evidenţa diplomelor. Tolerând aceste situaţii, Ministerul Educaţiei Naţionale este coautor al gravelor deservicii ce ne sunt aduse tuturor de către firmele care eliberează certificate fără susţinerea cursurilor şi examinărilor, aşa cum impun regulile şi normele învăţământului. În unele domenii, aceste practici pot produce pericole pentru vieţile oamenilor, căci pregătirea neadecvată din domenii sensibile, aşa cum este cel sanitar, spre exemplu, poate să ducă la mari neplăceri şi la cazuri grave de malpraxis

Şcolile postliceale de asistente medicale pot genera, uneori, adevărate pericole la adresa pacienţilor, prin asistentele şi asistenţii cu diplome luate doar prin plata taxelor de şcolarizare. Cazul este pe larg relatat, de când televiziunea publică suedeză a prezentat situaţia unor asistente medicale nepregătite, provenite din România, generând o serioasă umbră de îngrijorare despre efectele negative ale libertăţii de circulaţie în piaţa europeană a muncii, dar mai ales despre sistemului privat de învăţământ din România, certificat de Ministerul Educaţiei.

Conform studiilor ONU, între 2000 şi 2017, ţara noastră a avut cea mai mare creştere a stocului migraţiei dintre ţările UE, cu o creştere de 287%. Pe primul loc în topul migraţiei specialiştilor se află cele 18.597 asistente medicale şi cei 12.103 medici înregistraţi în statisticile oficiale, după care urmează cadrele didactice, care sunt astfel pe locul al treilea, peste 6.500 de profesori de liceu şi gimnaziu, învăţători şi educatori, emigrând din România şi cerând recunoaşterea profesiei în ţările Uniunii Europene. Este un semnal de gravă criză a funcţionării instituţionale, a aplicării regulilor de control în sistemul de învăţământ din România, dacă nu reuşim să menţinem un control strict al condiţiilor de acordare a certificatelor nici măcar pe segmentul specialiştilor cu pregătire medie certificată, segment unde se numără cei mai mulţi români plecaţi să lucreze în alte ţări UE.

Poate că este momentul ca mediul universitar din România să reacţioneze faţă de pericolele şi vulnerabilităţile pe care Ministerul Educaţiei Naţionale le generează prin lipsa aplicării standardelor în cazul şcolilor profesionale. Una dintre soluţiile realiste este aceea de a aronda firmele abilitate în susţinerea de cursuri postliceale în jurul universităţilor din principalele centre universitare ale ţării, urmând ca programele lor de pregătire să fie supervizate de centrele pentru pregătirea personalului didactic aparţinând universităţilor. Mai sunt posibile şi alte formule prin care se poate optimiza calitatea pregătirii postliceale din aceste şcoli private. Cel mai important semnal public este însă prea puţin exprimat, este expresia de voinţă a ministerului pentru a face curăţenie într-un adevărat hăţiş de ilegalităţi. Acum sunt tolerate multiplele interese economice aflate în spatele emiterii ilegale a certificatelor de specializare profesională postliceală, iar calitatea pregătirii este grav neglijată, cu responsabilitatea directă a Ministerului Educaţiei Naţionale, prin Autoritatea Naţională pentru Calificări.