Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"Apel pentru salvarea istoriei şi patrimoniului nostru cultural"

Zilele trecute, o ştire foarte tristă a trecut aproape neobservată de opinia publică - clădirea Ateneului Român, simbol naţional construit prin eforturile unei întregi generaţii, a fost mutilată cu spray-uri de graffiti. Doar pentru că se poate, pentru că nu există pedepse suficient de dure şi pentru că am devenit prea indiferenţi la astfel de acte de vandalism. Situaţia aduce pe tapet o problemă gravă, care afectează patrimoniul istoric şi cultural al întregii ţări, de la centre istorice, clădiri de patrimoniu până la Sarmizegetusa.

Fenomenul mă preocupă de mai mult timp, astfel că am adresat deja întrebări ministerelor de profil - sunt publice, pe pagina de deputat - chiar dacă răspunsurile nu sunt de mare ajutor. În mod evident, este nevoie de o abordare pe mai multe planuri, atât local, prin supraveghere video şi intervenţii ale poliţiştilor locali, cât şi legislativ, cu demersuri precum înăsprirea pedepselor pentru astfel de fapte, inclusiv cu muncă în folosul comunităţii, prin care făptaşii să şteargă ce au mâzgălit, interzicerea comercializării spray-urilor care nu pot fi curăţate uşor etc. Pentru adevărata artă există soluţii pe care unele primării, inclusiv din România, le-au adoptat - amenajarea de spaţii cu această destinaţie, unde artiştii să se poată manifesta liber.

Aceste idei au apărut din dezbaterea subiectului pe social media. Am primit sute de comentarii de la cetăţeni deranjaţi de fenomen şi care au rezonat cu propunerea mea de a lua atitudine. Este remarcabil cât de multe idei bune pot rezulta din dialogul deschis cu cetăţenii!

O altă idee interesantă adusă în discuţie, în social media, a fost teoria ferestrelor sparte, care afirmă că semnele vizibile ale criminalităţii, comportamentul antisocial şi dezordinea civilă creează un mediu urban care încurajează mai multe crime şi dezordine, inclusiv infracţiuni grave. Practic, această teorie spune să ne concentrăm pe lucrurile mici şi vom reuşi să prevenim şi delictele mult mai grave. A fost inventată de doi criminalişti americani, James Q. Wilson şi George Kelling, care susţin că delincvenţa este urmarea inevitabilă a dezordinii. "Dacă se sparge o fereastră şi nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia că nimănui nu-i pasă şi că nimeni nu este răspunzător. În curând, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din clădirea aceea pe stradă, transmiţând semnalul că orice este acceptabil. Într-un oraş, probleme relativ minore precum graffiti, dezordinea publică şi cerşitul agresiv sunt toate echivalente unor ferestre sparte, invitaţii la infracţiuni mai grave".

Autorii spun, astfel, că delincvenţa este contagioasă - poate începe cu o fereastră spartă (sau un graffiti) şi se poate răspândi în întreaga comunitate. Teoria a fost foarte bine exemplificată şi de celebrul autor Malcom Gladwell, în lucrarea "The Tipping Point", dar şi experimentată începând cu câteva decenii în urmă, în metropole precum New York, iar efectele sunt de netăgăduit.

Modele din alte ţări

Mult mai aproape decât SUA, în Europa, ne putem inspira din modelele altor state, care au înţeles mult mai devreme efectele nocive ale acestor acte de vandalism.

Astfel, încă din 2009 în Italia au fost luate o serie de măsuri împotriva actelor de vandalism asupra clădirilor publice, prin înăsprirea pedepselor penale (închisoare de la 1 lună la 6 luni şi amendă pentru infracţiunea de degradare a clădirilor şi mijloacelor de transport, închisoare de la 3 luni la un an pentru infracţiuni săvârşite asupra bunurilor istorice şi amenzi de până la 3.000 de euro sau închisoare de la 3 luni la 2 ani şi amendă de până la 10.000 euro în caz de recidivă). De asemenea, este interzisă vânzarea cutiilor de spray către minori cu vârsta sub 18 ani, încălcarea fiind sancţionată cu amendă administrativă de 1000 de euro, aplicată vânzătorului.

În Spania, Parlamentul regional al Comunităţii Madrid a adoptat, în 2007, o lege care interzice graffitiurile şi mâzgăliturile pe drumurile publice, monumente, statui, mobilier urban, arbori, cu excepţia situaţiilor în care primăria autorizează realizarea de graffitiuri cu valoare artistică în anumite spaţii publice.

Sancţiunile pleacă de la câteva sute de euro amendă, pentru infracţiunile uşoare, şi pot ajunge până la 5.000 de euro. Nivelul sancţiunii se stabileşte în funcţie de natura prejudiciilor cauzate şi de entitatea prejudiciata. Persoana sancţionată poate solicita înlocuirea amenzii cu obligaţia personală de a curăţa mâzgăliturile, în condiţiile şi sub atenta supraveghere a autorităţilor competente.

Subiectul este, în mod evident, de mare importanţă pentru fiecare dintre noi. De la legiuitor, autorităţi locale sau centrale, la fiecare cetăţean din această ţară, cu toţii avem datoria de a păstra, conserva şi salva patrimoniul cultural românesc. Iar cei care, de amorul "artei", aleg să nu respecte valorile noastre fundamentale, trebuie avertizaţi şi pedepsiţi pe măsură.

Am început deja să lucrez la o iniţiativă legislativă în acest sens şi îi aştept alături pe toţi cei interesaţi de subiect. Dacă o simplă postare pe social media a generat atât de multe idei valoroase, sunt convins că dezbaterile publice şi dialogul pe o propunere concretă de lege vor duce la un rezultat pe măsura importanţei acestei teme. Şi a moştenirii poporului român.