Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Deocamdată, reformele asumate prin PNRR sunt doar declarative!"

Aderarea României la Uniunea Europeană şi NATO sunt cele mai bune decizii luate vreodată de ţara noastră în plan extern. Apartenenţa la NATO ne dă dreptul ca, în aceste vremuri tulburi, să ne ştim familiile protejate în faţa oricărei eventuale ameninţări. Statutul de membru al Uniunii Europene ne-a oferit ocazia şi stimulul să transformăm un stat învechit şi subdezvoltat într-o ţară care visează la standarde de viaţă occidentale. Cu toate acestea, România continuă să piardă oportunităţi importante de reformă şi de modernizare, din cauza slabei pregătiri şi a dezinteresului decidenţilor guvernamentali.

Mecanismul european pentru redresare şi rezilienţă este o oportunitate uriaşă pentru ţara noastră de a mişca din loc acele reforme promise şi nerealizate de decenii. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană ne asigură şi banii necesari pentru a face acele reforme. Din păcate, modul foarte lent în care avansează acţiunile concrete în România mă duc cu gândul la faptul că responsabilii guvernamentali nu ştiu că toate angajamentele trebuie finalizate în următorii 4 ani şi că PNRR are un termen precis şi foarte scurt de implementare. Nu mai merge cu amânările sau cu improvizaţiile, aşa cum unii au fost obişnuiţi. Acum, obiectivele care trebuie îndeplinite sunt precise, cuantificabile şi realizabile într-un calendar extrem de scurt.

Reformele asumate prin PNRR au o foarte largă susţinere în societatea românească. Reformarea sistemul public de sănătate şi de educaţie, eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii, reaşezarea corectă a sistemului de salarizare, transformarea sistemică a administraţiei publice, digitalizarea instituţiilor publice, dezvoltarea infrastructurii agricole, finalizarea celor mai importante rute de transport rutier şi feroviar sunt numai câteva dintre rezultatele pe care trebuie să le obţinem până cel mai târziu la 31 decembrie 2026. Or, uitându-mă la acţiunile celor responsabili, nu am constatat nicio acţiune concretă în acest sens. Sunt doar câţiva miniştri care invocă fel de fel de motive pentru renegocierea PNRR, adică renegocierea reformelor.

Aşadar, cei care ar trebui să pună rapid în aplicare reformele continuă să invoce limitele negociate în PNRR şi alţi inamici închipuiţi, numai ca să nu demareze reformele.

Îmi doresc foarte mult ca presiunea societăţii româneşti să fie foarte mare pentru susţinerea reformelor de care România are nevoie. Îmi doresc ca românii să nu-i lase pe actualii guvernanţi să mai rateze încă o şansă uriaşă pentru modernizarea şi dezvoltarea ţării noastre.