Parliamentary debates

Domnul Petru-Sorin Marica:

"Parlamentul şi Guvernul, în tandem pentru o politică de mediu coerentă"

Provin dintr-un judeţ în care conservarea şi protejarea mediului natural este condiţie obligatorie şi o prioritate permanentă. Cel mai bun argument îl reprezintă faptul că în judeţul Hunedoara există 46 de arii naturale protejate de interes naţional, reprezentând circa 39% din toată suprafaţa judeţului. În aceste condiţii, politica de mediu a fost mereu în atenţia autorităţilor locale şi a locuitorilor.

Şi, din cauza lacunelor, contradicţiilor sau a neconcordanţelor legislative, la începutul acestui an, se ajunsese ca în zonele cu arii naturale protejate să se acumuleze foarte multe probleme.

Deşi există mereu voci care susţin că nu s-a făcut nimic în ceea ce priveşte politica de mediu, pot să afirm contrariul.

Recent, în judeţul Hunedoara, Guvernul României a organizat prima Conferinţă a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, în cadrul căreia au fost prezentate detalii în legătură cu structurile teritoriale nou-înfiinţate. Scopul lor principal este aplicarea unitară a legislaţiei de mediu pe întreg teritoriul României. Guvernul doreşte să elimine prin această măsură cazurile de proiecte blocate, de avize eliberate cu întârziere, de avize neconforme cu legislaţia în vigoare, sau de interpretări excesive şi neunitare ale legislaţiei.

Noi, hunedorenii, sperăm că noile reglementări să aducă o ameliorare substanţială a situaţiei dificile existente în prezent în zonele cu arii protejate.

Nu doar Guvernul se preocupă de politica de mediu. De cealaltă parte, şi Parlamentul României înţelege importanţa protejării mediului şi susţine iniţiativele care promovează astfel de măsuri. Am adoptat recent, în Camera Deputaţilor, Proiectul de Lege privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, proiect care transpune două directive europene.

Noua lege va reglementa modul de evaluare a efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, datorită, printre altele, naturii, dimensiunii sau localizării lor, vor face obiectul unei solicitări de aprobare de dezvoltare şi al unei evaluări a impactului lor asupra mediului, înaintea emiterii acestei aprobări.

Şi pentru o necesară transparenţă decizională, legea prevede, de asemenea, ca, odată la şase ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului să informeze Comisia Europeană cu privire la numărul proiectelor care au făcut obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, defalcarea evaluărilor impactului asupra mediului în funcţie de categoriile de proiecte, durata medie a procesului de evaluare a impactului asupra mediului, alte estimări generale, inclusiv a impactului pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Legea este acum în procedură de promulgare şi, dacă nu intervin alte obiecţii, va intra foarte curând în vigoare.

Cei care mai susţin că nu s-a făcut nimic pentru protecţia mediului nu vor să recunoască nişte eforturi guvernamentale şi legislative evidente. Poate că mai sunt şi alte lucruri de făcut, poate că nu s-a făcut încă destul, dar, cu certitudine, există o preocupare politică constantă pentru a rezolva situaţiile de blocaj create în acest domeniu, fapt demonstrat şi demonstrabil.

Legătura noastră, a românilor, cu natura este milenară. Codrul a fost mereu, în istoria noastră, frate cu romanul. Este, cu certitudine, necesar să refacem această relaţie şi să înţelegem realitatea faptului că pe măsură ce ne îndepărtăm de natură, ne îndepărtăm cumva şi de noi înşine.

Rămân la părerea că, în orice problemă legată de conservarea mediului, cea mai bună soluţie rezultă doar în urma unui dialog deschis şi echilibrat, la care ar trebui să participe ecologişti, comunităţile locale, administraţiile locale şi centrale, reprezentanţii Guvernului. Doar în acest cadru de dialog instituţional, dar şi cetăţenesc, putem concepe un proiect de dezvoltare locală durabilă, care să respecte şi să conserve natura, şi să menţină relaţia om-natură într-un raport optim care să nu epuizeze resursele naturale.