Parliamentary debates

Domnul Emil-Marius Paşcan:

"Români şi maghiari, putem răzbi doar împreună!"

Relaţiile dintre simpli cetăţeni, români şi maghiari, sunt în permanenţă conflictualizate, vitriolate politic în Transilvania. Zilele de 10 şi 15 martie au constituit un nou astfel de prilej, speculat instigator la Târgu Mureş de către liderii Consiliului Naţional Secuiesc, UDMR, PPMT, PCM şi cohorta de oaspeţi neorevizionişti reprezentând Jobbik, HVIM, Fidesz, prin ministrul de externe, Peter Szijjarto, din Ungaria.

Chintesenţa mesajelor transmise de toţi aceştia se regăseşte într-o frază programatică, în mesajul preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, rostit la manifestările de la monumentul Secuilor Martiri din Târgu Mureş: "România a avut la dispoziţie exact o sută de ani pentru a-şi respecta promisiunile de la Alba Iulia. Au trecut o sută de ani, iar promisiunile au rămas la stadiul de promisiuni. În Europa, de la Tirolul de Sud până în Finlanda, relaţia dintre minoritate şi majoritate s-a rezolvat decent prin acordarea diferitelor forme de autonomie. Acum este momentul ca acest lucru să se întâmple şi în partea de est a Europei".

Aşadar, dragi români, orice am face, oricât de toleranţi, prietenoşi şi îngăduitori am fi cu confraţii maghiari, oricâte drepturi rezonabile şi statut egalitar li s-ar oferi, ţinta politicienilor care-i reprezintă şi de care nu s-au dezis niciodată, în ultimele trei decenii, prin vot, o reprezintă autonomia teritorială pe criterii etnice şi enclavizarea României. În această construcţie a lor, paralelă, nu se vorbeşte niciodată despre românii totuşi majoritari, românii, de fapt, nici nu există pentru viitorul lor exclusivist.

Din fericire, românii şi maghiarii de rând se înţeleg încă foarte bine şi convieţuiesc în bună pace. Trebuie doar ca fiecare să le transmită aleşilor care-i reprezintă în administraţia publică locală, politic sau etnic, că problemele lor sunt aceleaşi. Adică, lipsa infrastructurii, birocraţia excesivă, corupţia, lipsa perspectivelor dezvoltării economice sănătoase a comunităţilor din care fac parte, pe termen lung. Nu uitaţi că în Harghita şi Covasna, aflate în rândul celor mai sărace judeţe ale României, instituţiile locale sunt conduse, de circa 30 de ani, aproape integral, de către demnitari şi funcţionari maghiari, numiţi pe criterii politice sau etnice, şi la fel de ineficienţi ca cei din Bucureşti sau de oriunde din România. În timp ce judeţele respective suferă prin subdezvoltare, corupţia este la fel de înfloritoare. Se ştie, când instituţiile de cercetare penală ajung la respectivii corupţi, imediat sare Guvernul de la Budapesta că ungurii sunt asupriţi de români. De ce?!

Spre exemplu, fostul preşedinte ANRE şi fost senator UDMR, Olosz Gergely, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 3 ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influenţă în formă continuată. Acesta s-a ascuns timp de mai mulţi ani în Ungaria, fiind arestat doar în urmă cu câteva zile. În dosarul său penal se demonstrează, între altele, că Olosz, deputat în Parlamentul României şi fost preşedinte al ANRE, a pretins, pentru sine şi pentru altul, suma de 516.000 euro, disimulată într-un contract de consultanţă. Din suma pretinsă, societatea a transferat în conturile unei societăţi offshore suma totală de 384.000 euro, pe baza unor dispoziţii de plată întocmite în fals, conform procurorilor care au instrumentat cauza penală.

Un alt fost parlamentar UDMR, Marko Attila Gabor, a fugit la Budapesta, după ce a fost condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul retrocedării frauduloase a Colegiului Szekely Miko, din Sfântu Gheorghe. În vara trecută, Marko Attila Gabor a fost fotografiat la o terasă din Budapesta, deşi a fost dat în urmărire internaţională prin Interpol. Sunt mulţi alţi demnitari maghiari condamnaţi sau cercetaţi penal în dosare pentru fapte de corupţie, care ar vrea să-şi folosească etnicitatea ca impunitate, o imunitate emoţională, scut împotriva răspunderii penale.

Vi se pare că administraţiile publice locale purificate etnic, conduse, în prezent, în regim autonomist prin politicienii maghiarimii, prin puzderia intereselor şi a firmelor lor de casă, o duc economic mai bine?! Prosperă cumva întrucât utilizează discreţionar bugetele locale?! Au o competenţă şi eficienţă sporite faţă de celelalte judeţe ale României?! Cum va spori în manieră autonomistă şi prin izolare etnică nivelul de trai al comunităţilor pe care le reprezintă, câtă vreme economia nu se dezvoltă eficient?! Cine îi împiedică acum să le aducă bunăstare comunităţilor lor?!

Români şi maghiari, avem împreună o istorie complicată, adeseori tragică. Vă întreb cum vă propuneţi să convieţuim armonios cu faţa spre viitor, câtă vreme cei care vă reprezintă politic, şi pe care nu-i combateţi aşa cum s-ar cuveni, vă îndeamnă să vă izolaţi la toate nivelurile de români, să trăiţi separat, în deplin dispreţ faţă de valorile identitare comune, să ignoraţi ceea ce ne uneşte, accentuând extremist ceea ce ne dezbină.

Nu uitaţi şi nu ignoraţi sensibilităţile românilor care au trăit 1000 de ani de stăpânire ungurească în Transilvania. Până în 1918, românii, chiar majoritari fiind, nu erau recunoscuţi ca naţionalitate, nu le era recunoscută religia, erau arestaţi şi chiar executaţi pentru manifestări româneşti, inclusiv pentru arborarea steagului românesc. Au fost oprimaţi, lipsiţi de elementare drepturi şi libertăţi, folosiţi ca forţă de muncă, s-a dorit asimilarea lor etnică forţată, pe toate căile posibile. Li s-a interzis prin acte normative să se stabilească în oraşe, să beneficieze de proprietate, să-şi construiască biserici cu zid, au fost consideraţi inferiori, umiliţi şi batjocoriţi.

Ce s-a întâmplat, în schimb, în cazul maghiarilor într-o sută de ani de la Marea Unire din 1918?! Se bucură de depline drepturi, au făcut şi fac parte din toate structurile de conducere ale statului, îşi utilizează pe deplin limba maternă şi se bucură de aceleaşi libertăţi ca şi românii. Astăzi, din păcate, maghiarii din România înţeleg să organizeze manifestări antiromâneşti, să afişeze steagul Ungariei, fără ca nimeni să fie arestat şi judecat. Cu alte cuvinte, România este, în prezent, un stat democratic, pe când Ungaria, până în 1918, era un stat care asuprea minorităţile, pe care le dorea asimilate prin programe de forţă.

Dintr-o altă perspectivă, la fel de obiectivă, constatăm că după 1000 de ani de stăpânire ungurească, majoritatea populaţiei româneşti era mult mai săracă decât majoritatea populaţiei maghiare. Prin comparaţie, după 100 de ani de guvernare românească, proporţia oamenilor bogaţi, respectiv săraci este aceeaşi la românii şi maghiarii din Transilvania, întrucât de reforma agrară din România au beneficiat şi ungurii din Transilvania, nu doar românii.

Prin urmare, problemele convieţuirii noastre interetnice nu vor fi rezolvate vreodată de vreo autonomie teritorială, nici prosperitatea economică nu va fi dobândită, nici asigurată pe această cale, nu există nicio raţiune benefică în acest sens. De aceea, vă invit pe toţi să ne concentrăm pe convieţuirea noastră prezentă, armonioasă şi în bună pace, în spiritul valorilor comune care ne unesc.

Români şi maghiari, doar împreună vom fi puternici, doar împreună şi prin muncă ne vom putea construi un viitor bazat pe respect, încredere şi performanţă economică. Restul este doar instigare propagandistică cu scop electoral, o vrajbă politicianistă periculoasă, neavenită!