Parliamentary debates

Domnul Ioan Mang:

"Despre greva cadrelor didactice"

Începând de luni, în ciuda repetatelor apeluri la dialog şi raţiune, sindicatele din sistemul de învăţământ au iniţiat greva generală. Momentan nu se ştie cât va dura această grevă, ştim însă că acţiunea va afecta o parte semnificativă atât a mediului preuniversitar, cât şi pe cel universitar.

Mulţi m-au întrebat cum de s-a ajuns în acest punct? Profesorii cer, pe bună dreptate, de mai multă vreme o creştere salarială. Un profesor debutant, cu studii superioare, conform grilei de salarizare câştigă astăzi 4.098 lei brut sau 2.424 net, iar un profesor cu 25 de ani experienţă ajunge la un salariu de bază de doar 3.227 lei net lunar. Fundaţia "Friedrich Ebert România" a arătat că în 2022 o persoană avea nevoie de 3.275 lei net pe lună pentru a duce un trai decent. Dacă luăm în considerare acest prag, înseamnă că cei mai mulţi dintre profesori câştigă mai puţin decât ar avea nevoie pentru un trai decent. Având în vedere importanţa lor socială, dar şi aşteptările pe care întreaga societate românească le are faţă de ei, acest nivel de salarizare este departe de a fi acceptabil.

Conform legii, salariile cadrelor didactice ar fi trebuit să crească până la nivelul grilei de salarizare din 2022 încă din anul 2020, dar majorarea a fost succesiv amânată de Guvernele PNL, conduse de Orban şi Cîţu, iar anul trecut Cabinetul condus de Nicolae Ciucă a aprobat două creşteri de câte 4 procente. Anul acesta, din lipsa resurselor necesare la buget, premierul Ciucă a anunţat că nu poate asigura mărirea solicitată de sindicate.

Ca profesor înţeleg foarte bine problemele şi nevoile dascălilor. Întotdeauna am fost alături de ei, la fel cum de fiecare dată când PSD a guvernat veniturile acestora au crescut. Consider că protestul lor este unul justificat şi legitim. În acelaşi timp, însă, copiii nevinovaţi şi familiile acestora nu trebuie să sufere, dar nici procesul educaţional.

Totodată, ca parlamentar care susţine coaliţia de guvernare, înţeleg şi poziţia ingrată a Guvernului. Nu este vorba că nu vrea să mărească salariile profesorilor, însă pur şi simplu bugetul public nu suportă acum o astfel de măsură.

Pe de altă parte, este vital pentru viitorul nostru, al tuturor, ca soluţiile să fie discutate, negociate şi convenite cu bună credinţă şi responsabilitate. Degeaba se impun revendicări imposibil de susţinut sau care nu se bazează pe consens. Fără dialog şi fără responsabilitate, nu vom rezolva problema, din contră, se va deschide calea haosului şi a prăbuşirii.

Radicalizarea sindicatelor nu serveşte nimănui, mai ales că soluţia fundamentală este una singură, noua Lege a salarizării. În mod obligatoriu aceasta se va finaliza până la toamnă, pentru că este jalon esenţial în PNRR. Este o lege asumată şi se va îndeplini cu certitudine. Acolo şi doar acolo, cadrele didactice, dar şi restul angajaţilor statului, de exemplu angajaţii fiscului sau cei din sistemul sanitar, îşi vor afla soluţiile la problemele de ordin salarial. De altfel, acesta şi este scopul primordial al proiectului - refacerea echilibrelor, eliminarea discrepanţelor şi a inechităţilor, aşezarea întregului sistem salarial pe temelie sigură, credibilă şi predictibilă şi mai ales sustenabilă financiar.

PSD şi Ministerul Muncii au fost tot timpul deschise la dialog şi vom proceda în aceeaşi manieră şi acum. În acelaşi timp, românii trebuie să înţeleagă că vom rezista oricărei tentative de a arunca ţara într-o spirală a revendicărilor care să spulbere toate echilibrele şi să genereze faliment naţional. Sunt convins că atât liderii sindicali, cât şi cei politici vor găsi, cu calm şi raţiune, soluţia optimă pentru a ieşi din acest impas, spre binele şcolii româneşti.