Parliamentary debates

Domnul Stelian Fuia:

"Consumul de stupefiante de mare risc este în creştere!"

Mulţi ani după căderea regimului comunist priveam producţiile americane de televiziune în care ni se prezentau periculoasele ghetouri şi vieţile curmate de consumul de stupefiante. Mulţi ani am crezut cu toţii că nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva!

Cu toate acestea, primul pas a fost făcut prin înteţirea traficului de stupefiante care pătrundeau frontierele estice ale României către ţările bogate ale Occidentului.

De aici şi până la creşterea constantă a numărului de consumatori nu a fost decât un pas. Prin cluburi, prin suburbii, constrânşi de reţele infracţionale, tot mai mulţi români au ajuns sclavii consumului.

Din nefericire, categoria socială cea mai expusă consumului o reprezintă tinerii, de la vârste foarte crude de 13-14 ani şi până la adulţi de peste 35 de ani.

În ultimii doi ani, opinia publică românească a dezbătut problema aşa-ziselor "magazine de vise", care nu sunt în fapt decât trambulina consumatorilor dinspre droguri uşoare, către droguri cu mare risc: heroină, cocaină, ecstasy etc.

Zilele trecute, organismul care se concentrează pe combaterea acestui fenomen, DIICOT, atrăgea atenţia asupra faptului că în Bucureşti drogul cel mai căutat a devenit heroina.

Costurile umane ale acestui flagel sunt uriaşe. Mă refer atât la pierderea uneori irecuperabilă a unor tineri, la distrugerea familiilor lor, dar şi la costurile statului român cu dezintoxicarea sau tratarea acestor dependenţi.

Mi-aş dori ca nu numai pe umerii DIICOT să apese această povară, ci în procesul de combatere a acestei laturi a crimei organizate să se implice cât mai multe autorităţi române.

De asemenea, nu cred că ar trebui să ne fie ruşine să cerem sprijinul altor state care au înregistrat performanţe în combaterea fenomenului şi să intensificăm schimbul de informaţii cu statele care tradiţional stau pe traseul traficului internaţional de stupefiante.

Numărul dependenţilor şi amploarea fenomenului nu mai este deja la limitele de odinioară, în care consideram că fenomenul poate fi tolerat. El trebuie restrâns şi eradicat într-un timp cât mai scurt, cu victime cât mai puţine.