Parliamentary debates

Domnul Vasilică Toma:

"Cabinetul de medicină şcolară nu este un moft, ci o necesitate!"

Cabinetul de medicină şcolară nu este un moft, ci o necesitate, medicul generalist care lucrează aici este prietenul părintelui şi acţionează împreună cu acesta pentru binele copilului.

Fiecare unitate de învăţământ din ţară ar trebui să dispună de un astfel de cabinet, în care medicii de medicină şcolară şi asistenţii să-şi desfăşoare activitatea. Sănătatea copiilor reprezintă o prioritate pentru noi toţi, iar factorii cu putere de decizie trebuie să se implice în programe care să vină în sprijinul acestei idei.

Atunci când mă gândesc la o instituţie de învăţământ, indiferent de tipul sau gradul său, mă gândesc la un mediu în care orice copil poate învăţa în cele mai bune şi favorabile condiţii pentru sine. Şi nu mă refer aici doar la un corp didactic impecabil, o programă adecvată, infrastructura necesară. Mă refer la tot ceea ce ţine de starea de bine a copilului. Iar, după părerea mea, starea de bine este un întreg care are în centrul său o stare de sănătate optimă - sănătate fizică, mintală, emoţională - un întreg fără de care orice act educaţional este din start ratat sau incomplet.

De aceea, urmărind tema discuţiei de azi, sunt de părere că problematica medicinii şcolare ar trebui să reprezinte un centru de discuţie şi de preocupare la fel de important ca pregătirea şi activitatea cadrelor didactice şi actul educaţional în sine, menit să ofere copiilor noştri cele mai bune condiţii de învăţare, formare şi dezvoltare ca o trambulină pentru o viaţă adultă în care aceştia să se poată bucura de bunăstare la toate nivelurile.

Educaţia începe de la educaţia pentru sănătate, cea individuală şi cea generală, pentru că sănătatea constituie partea fundamentală a fiecăruia dintre noi. Şi unde se poate învăţa aceasta mai bine decât într-o instituţie de învăţământ? Acolo unde fiecare copil poate să vadă că grija pentru sănătatea lui este luata în serios, că există condiţii pentru a i se acorda ajutor ori de câte ori are nevoie, că există grijă şi preocupare, că există modele în acest sens şi persoane dedicate care le pot insufla preocuparea pentru un stil de viaţă în care sănătatea se află pe primul loc.

Şi, cât se poate de concret, mă gândeam în aceste zile, de când a început şcoala, de câte cazuri de boală în rândul copiilor am auzit, din diverse şi variate surse, însă având toate o rădăcină comună, virusul sau, mai precis, virusurile care ameninţă secundă de secundă sănătatea copiilor în şcoli.

În toate aceste zile, mi-au fost aduse la cunoştinţă cazuri în care copiii, dar şi restul familiilor lor au suferit de dureri acute de cap, de vărsături, greaţă, dureri acute de stomac şi alte derivate ale acestor stări.

Să fie doar o simplă întâmplare sau coincidenţă?

Eu, personal, cred că nu!

Consider că este un alt motiv sau principalul motiv pentru care medicina şcolară ar trebui luată în serios şi poziţionată pe locul pe care îl merită.

Pentru că stau şi mă întreb ce au gândit şi gândesc copiii care se întorc de la şcoală bolnavi, iar apoi îşi văd sora, fratele, mama, tata, bunicii, bolnavi la rândul lor.

Mă gândesc ce simt şi ce cred părinţii cărora le este teamă că din nou vine şcoala şi, odată cu ea, o serie de îmbolnăviri. A nu se înţelege că judec sau critic în vreun fel spaţiul şcolar. În orice comunitate există riscuri inevitabile. Însă cum ar fi dacă aceste riscuri ar fi prevenite, explicate?

Cum ar fi dacă ar exista o grijă în educaţia pentru sănătate şi cum ar fi dacă copiii şi familiile lor ar fi liniştite că, oriunde ar fi aceştia, există un loc şi oameni pregătiţi să le sară în ajutor, să le explice şi să le asigure confortul fizic, emoţional şi mintal?

Pentru că medicina şcolară este despre prevenţie, despre suport, despre educaţie, informare, formare şi mai ales siguranţă, siguranţa de a ţi se acorda întreg suportul de care ai nevoie fix atunci când ai nevoie, siguranţa îndepărtării nedumeririlor şi a fricilor, siguranţa că cineva veghează şi că nu eşti expus complet.

Nu putem rezolva totul dintr-o dată. Sunt perfect conştient de asta. Însă cred că putem face în aşa fel încât să progresăm, pentru ca mediul şcolar, oriunde s-ar afla el, să beneficieze de tot ce are nevoie pentru ca toţi copiii şi familiile lor să fie în siguranţă, îngrijite, ocrotite, informate şi ghidate.

Pentru mine, cabinetul medical şcolar şi personalul său sunt la fel de importante precum sala de clasă şi cadrul didactic.

Ele formează un întreg, fără de care nu putem afirma niciodată că oferim sau că suntem preocupaţi de bunăstarea copilului cu tot ceea ce aceasta presupune.

Medicina şcolară reprezintă şi oferă gradul de bunăstare a unui popor şi a unui stat, gradul acestora de stare de bine, de sănătate, de a fi.

De aceea, vă invit să îi acordăm medicinii şcolare locul său binemeritat şi să definitivăm odată pentru totdeauna acest întreg, pentru copiii de azi şi pentru societatea de mâine.