Parliamentary debates

Domnul Titi Holban:

"România, între lipsa de protecţie şi lipsa de direcţie"

Am intitulat această declaraţie "România, între lipsa de protecţie şi lipsa de direcţie" pentru că efectiv acesta este sentimentul pe care îl am în ultima vreme.

Un guvern are cel puţin două obligaţii esenţiale: să asigure protecţie cetăţenilor pe care îi conduce şi să furnizeze o direcţie de politică internă. Dacă ne uităm însă la România anului 2010 este evident că ne lipsesc ambele condiţii.

Nici vorbă de protecţie într-un stat în care guvernul a decis peste noapte reducerea cu un sfert a salariilor angajaţilor bugetari, reducere care a venit însoţită de alte diminuări considerabile ale tuturor categoriilor de venituri şi măriri de taxe. S-a ajuns astfel la situaţii dramatice pentru zeci de mii de familii care nu îşi mai permit azi acelaşi nivel de trai ca în urmă cu un an sau care, şi mai grav, s-au văzut peste noapte îngropaţi în datorii.

Nici vorbă de protecţie într-un stat care a decis reducerea tuturor ajutoarelor sociale într-o perioadă în care preţurile au crescut la toate produsele şi costurile de viaţă în general s-au mărit creând dificultăţi serioase pentru mulţi dintre români.

Desigur, nu contest necesitatea efectuării anumitor reduceri de cheltuieli. Însă gravitatea situaţiei constă în felul în care Guvernul Boc a înţeles să aplice aceste reduceri. Cu siguranţă ar fi existat soluţii pentru o aplicare graduală a acestor decizii, astfel încât şocul resimţit de fiecare dintre noi să fie mai mic. Şi aspectul cel mai important ar fi trebuit să fie adoptarea în paralel a unor măsuri de natură să ajute economia, nicidecum să o îngroape definitiv.

Însă Guvernul Boc a decis că este mult mai simplu să reducă indemnizaţiile de creştere a copiilor sau pe cea acordată persoanelor cu handicap, în loc să se dedice efortului de a reduce evaziunea fiscală şi de a stimula activitatea sectorului privat. Concedierea într-un interval scurt de timp a unui număr impresionant de angajaţi din sectorul public îşi va arăta rapid efectele negative prin faptul că va afecta şi mai mult economia privată datorită reducerii consumului.

Realitatea cu care ne confruntăm azi ne arată că guvernul Boc a eşuat în demersul de a asigura protecţie cetăţenilor români. La fel precum a eşuat şi în misiunea de a imprima o direcţie politicilor sale. Chiar şi cel mai optimist dintre români se vede azi pus în imposibilitatea de a vedea luminiţa de la capătul tunelului. Declaraţiile contradictorii ale membrilor actualului cabinet nu pot da vreo urmă de speranţă că această perioadă de criză va avea şi un final şi că sacrificiile de azi vor avea efecte pozitive în viitor.

Cum poţi să îţi păstrezi speranţa când Guvernul declară azi că s-a încheiat criza economică şi peste trei luni anunţă tăierea salariilor? Care este direcţia urmărită de acest guvern incapabil să dovedească o minimă consecvenţă în ceea ce priveşte deciziile sale? E suficient să ne uităm la Codul Fiscal care a fost modificat de 47 de ori în doar 3 ani pentru a înţelege haosul ce caracterizează activitatea acestui cabinet.

Guvernul condus de Emil Boc a eşuat lamentabil în demersul de a imprima o direcţie politicilor sale şi de a asigura protecţie pentru cetăţenii pe care îi guvernează. România pare azi o corabie aflată în derivă al cărei echipaj şi-a pierdut speranţa de a mai ajunge la liman.

A mai rămas o singură zi până la dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură înaintată de opoziţie. Este datoria noastră să cântărim bine situaţia în care ne aflăm. România nu are nevoie de persoane providenţiale, ci de oameni competenţi, capabili să reaprindă farul speranţei. România are nevoie de un alt guvern.