Parliamentary debates

Domnul Florin Gheorghe:

"Ce lecţie aspră ne-a dat criza economică?!"

Din anul 2007, de când au început să-şi facă prezenţa şi în Europa primele semne ale contracţiei economice care prefigurau criza economică, guvernele europene s-au bulucit fără excepţie să ia măsuri care să restabilească echilibrele bugetare. "Numai prin austeritate şi tăieri" vom da criza afară din ţară au promis guvernele şi s-au şi ţinut de cuvânt. Nu pot să contest că rigoarea bugetară este absolut necesară atunci când economia încetineşte. Numai că, atunci când politicile economice au fost subsumate unui singur numitor comun "austeritate bugetară", categoriile sociale şi socio-profesionale cel mai afectate au fost cele cu venituri oricum mici. Mai mult, aşa-numita austeritate a fost valabilă doar pentru săracii Europei, în vreme ce privilegiaţii nu au fost atinşi de efectele negative ale austerităţii. "Să salvăm capitalurile" au trâmbiţat alţii, chiar dacă acest lucru a sporit şi mai puternic pătura celor săraci, care nu mai sunt capabili să-şi asigure subzistenţa. Mai mult, prin minciună, s-a acreditat ideea că austeritatea este o măsură temporară, cu caracter tranzitoriu, care va dispărea odată ce criza va pleca din Europa.

Iniţial, am crezut că doar noile state membre din Centrul sau Estul Uniunii au înclinaţia de a trata efectele unei probleme, şi nu cauzele acesteia. Din păcate, nici statele europene cu experienţă mare în gestiunea crizelor nu au arătat soluţii mai potrivite. Altfel spus, pe perioada crizei economice statele Uniunii au tratat efectele şi nu cauzele acesteia. Doar sporadic, Herman Van Rompuy propunea o discuţie asupra declinului economiei europene.

Nici acum, la mai bine de 7 ani de la începutul crizei economice nu s-a pus problema unei discuţii serioase asupra factorilor care au condus la rate de creştere economică tot mai modeste în Europa, în condiţiile în care statele asiatice sau Statele Unite ale Americii au repornit în trombă motoarele economiei. Niciun lider european nu şi-a pus problema de ce economia Chinei are rate de creştere atât de mari, iar cea europeană se târâie neconvingător cu rate în jurul marjelor de eroare ale statisticii. Să mai apăsăm puţin pe butonul austerităţii, a fost soluţia europeană la ieşirea neconvingătoare din criză.

Este mai mult decât evident că economia europeană nu mai aduce acel spor de competitivitate cu care ne obişnuise în anii ‘90 şi începutul mileniului III. Este la fel de evident că produsele europene sunt tot mai puţin căutate pe pieţele internaţionale pentru că au devenit mult prea scumpe şi încorporează o doză tot mai nesatisfăcătoare de inovaţie. Şi această situaţie caracterizează atât sectorul producţiei industriale, cât şi pe cel al serviciilor. Din pură curiozitate am urmărit şi eu, în mod comparativ, dinamica investiţiilor în educaţie şi în cercetare şi nu pot să nu vă spun că, în vreme ce în Asia şi SUA alocările financiare aproape că s-au dublat în plină criză economică, în Europa ele au intrat în declin. Europa nu va reintra pe panta creşterii dacă nu va investi în sectoarele producătoare de inovaţie. Chiar dacă România este un membru mai tânăr al Uniunii Europene, îmi doresc ca ţara mea să iasă din acest cerc vicios în care vest-europenii au intrat. Soluţia este, fără îndoială, în încurajarea sectoarelor economice care demonstrează competitivitate şi investesc în inovare. Soluţia nu se află în austeritate, plătită destul de cei cu venituri modeste.