Parliamentary debates

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală - lucruri prost făcute în România lucrului bine făcut"

Cu toate că a suferit sute de amendamente, legislaţia fiscală conţine o serie de aberaţii printre care se numără taxarea cu sume mai mari decât venitul impozitat, finanţarea şoselelor de către transportatorii feroviari, taxarea în cascadă a produselor accizabile.

Având în vedere ultimele declaraţii de presă ale premierului Victor Ponta, Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală se vor modifica din nou, după care vor fi supuse dezbaterii publice, iar la 15 martie vor fi trimise Parlamentului României, spre dezbatere şi adoptare.

În România lucrului bine făcut, Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală sunt lucruri prost făcute, având în vedere faptul că prin normele de aplicare îi aduc pe cei vizaţi în situaţii aberante.

Una dintre cele mai toxice prevederi ale Codului fiscal este cea referitoare la baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS), care, conform normelor în vigoare, nu poate fi mai mică decât un salariu minim brut pe ţară. Astfel, indiferent cât de puţini bani se câştigă din dividende ori din dobânzi bancare, cetăţenii vor fi datori la Fisc cu echivalentul a 5,5% din salariul minim brut pe ţară. În 2015, acest salariu a fost stabilit la 975 de lei lunar şi, de la 1 iulie, va urca la 1.050 de lei.

Recentele controverse pe marginea taxării alocaţiilor pentru copii readuc pe tapet şi celelalte norme fiscale care-i derutează atât pe contribuabili, cât şi pe administratorii sistemului. La începutul anului 2015, părinţii care acumulau în conturi bancare alocaţiile copiilor s-au trezit cu decizii de impunere din partea Fiscului, având exact aceeaşi factură. Li s-au cerut 39 de lei lunar, cu toate că "investiţia" lor era de 42 de lei lunar - alocaţia copilului. De ce 39 de lei? Pentru că au fost luate în calcul veniturile din anul 2012, când salariul minim era de 700 de lei, iar contribuţia de 5,5% înseamnă 39 de lei.

O altă "minunăţie" fiscală a Guvernului Ponta constă în taxa de drum existentă în preţul carburanţilor. Pe lângă accize, în preţul motorinei şi benzinei mai este inclusă şi o taxă de drum, echivalentă cu 25% din acciză, pe care la început au plătit-o toţi transportatorii. Ulterior, această taxă a fost scoasă din carburanţii utilizaţi în transporturile navale şi aeriene, dar a rămas în transporturile feroviare.

Logica Guvernului Ponta ne duce la concluzia că transportatorii de pe calea ferată sunt nevoiţi să-şi finanţeze propriii concurenţi, pe cei rutieri, ca şi cum trenurile ar merge pe şosele. Toate acestea, în condiţiile în care oricum taxarea utilizării infrastructurii pentru operatorii feroviari este la nivel de 25% din totalul costurilor de transport, în timp ce pentru operatorii auto este de numai 2%.

Mai mult, la produsele accizabile, baza de calcul pentru acciză este formată din costuri+TVA. Dacă taxa pe valoarea adăugată (TVA) creşte, atunci creşte baza de calcul pentru acciză. Prin urmare, de când avem TVA de 24% am plătit şi o acciză mai mare, pentru că ni se percepe, de fapt, taxă la taxă, aceste produse fiind impozitate în cascadă. Noul Cod fiscal ar trebui să prevadă schimbarea politicii de impozitare având în vedere semnalele conform cărora munca este impozitată prea mult, iar proprietăţile prea puţin.

În ultima perioadă premierul Victor Ponta a devenit un adept al consensului naţional atunci când vine vorba de luarea unor decizii de importanţă majoră pentru România: pactul naţional pe apărare, pactul naţional referitor la Masterplanul general pe transporturi. Poate, de aceea, premierul Ponta doreşte consens şi în ceea ce priveşte adoptarea Codului fiscal şi al Codului de procedură fiscală, afirmând că documentele vor fi discutate în Parlament până când va exista un consens politic între majoritate şi opoziţie asupra lor, intenţia fiind însă ca noile coduri să fie aplicate de la începutul anului viitor.

Surprinzătoare această dorinţă de consens politic, având în vedere faptul că actualul Codul fiscal, care prin natura sa ar trebui să fie extrem de predictibil a fost modificat de nenumărate ori până acum, numai prin ordonanţe de urgenţă, în număr de 28.

România are nevoie stringentă de adoptarea unui Cod fiscal care să rămână în vigoare pe termen lung, un Cod fiscal predictibil pentru mediul privat. Mediul de afaceri şi întreprinzătorii privaţi sunt cei care au creat milioane de locuri de muncă în România. Ei sunt cei care au reuşit în ultimii ani să menţină constant numărul de locuri de muncă, să plătească la termen impozitele şi taxele datorate statului, să producă, să exporte şi să crească astfel economia românească.

Strategia economică a Guvernului Ponta 3 este caracterizată de lipsa de expertiză, de o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, o politică fiscală ostilă mediului de afaceri, o politică fiscală al cărui singur rezultat este supraimpozitarea şi reducerea investiţiilor. În prezent, politica fiscală a Guvernului Ponta 3 duce România spre un dezastru economic şi bugetar cu consecinţe grave asupra mediului de afaceri, respectiv asupra nivelului de trai al populaţiei.

Spre deosebire de actuala majoritate, pentru parlamentarii PNL adoptarea Codului fiscal şi al Codului de procedură fiscală reprezintă o prioritate legislativă, un obiectiv vital pentru dezvoltarea sectorului economic al României. România are nevoie de fapte şi de certitudini, domnilor guvernanţi, nu de vorbe şi minciuni!