Parliamentary debates

Domnul Nicolae Georgescu:

"Disciplina «Istorie», în Centenarul Marii Uniri"

Idealul educaţional al învăţământului românesc, care decurge din cel social, presupune formarea integrală şi armonioasă a unei personalităţi creative şi autonome a elevului. Formarea unei personalităţi armonioase presupune ca elevul să primească o educaţie intelectuală, estetică, fizică, tehnologică, profesională, moral-civică şi religioasă, iar această educaţie o primeşte în şcoală.

În acest context, Ministerul Educaţiei Naţionale, MEN, şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ISE, au lansat în dezbatere publică, pe 29 decembrie 2017, trei variante privind Planurile-cadru pentru învăţământul liceal, filiera teoretică. Cele trei variante de plan-cadru, puse în dezbatere, acoperă ciclul inferior şi cel superior al liceului, filiera teoretică, fiind construite pornind de la competenţele aşteptate de la elevi la finalul claselor a X-a şi a XII-a, aşa cum sunt definite de profilul absolventului. Prima variantă este cea mai apropiată de actualele Planuri-cadru de învăţământ aflate în vigoare, dar echilibrează alocările la nivel de arii/discipline. A doua variantă propune modificări mai ample faţă de actualele Planuri-cadru de învăţământ, prin alocarea unui număr de ore diferit pe arii/discipline. A treia variantă acordă o mai mare putere de decizie şcolilor în definirea parcursului educaţional al elevilor, fiind indicat un număr minim-maxim de ore în cazul disciplinelor din Curriculum-ul diferenţiat/Curriculum la decizia şcolii (CD/CDS).

De mai bine de două decenii, importanţa acordată disciplinei "Istorie" în procesul de educaţie s-a diminuat, ca urmare a reducerii succesive a numărului de ore săptămânale alocate ciclului gimnazial şi liceal. În toate cele trei variante a Planurilor-cadru de învăţământ pentru disciplina Istorie, se alocă, în cazul cel mai fericit, maximum trei ore pe săptămână, la profilul umanist, o oră fiind inclusă în trunchiul comun şi restul în CD.

Disciplina "Istorie" este o disciplină cu un grad ridicat de abstractizare, care corespunde mai puţin particularităţilor de dezvoltare ale elevilor aflaţi la începutul ciclului gimnazial, când caracterul concret al gândirii este încă destul de accentuat, motiv pentru care ar trebui ca în cadrul liceului să i se acorde acesteia o pondere mai mare. Un număr mai mare de ore acordat disciplinei "Istorie" ar permite cu adevărat abordarea integrată a istoriei în sensul integrării istoriei locale, naţionale, regionale, europene şi universale.

Istoria ocupă un loc de frunte în ansamblul disciplinelor cu impact instructiv şi educativ, pentru că permite reconstituirea trecutului şi explicarea acestuia, având multiple valenţe educative şi formative.

Istoria este aceea care, alături de Litere şi Arte, reprezintă un element de bază în construcţia şi în consolidarea reperelor identitare, implicit a celor europene. Ea oferă totodată o perspectivă mai mult decât necesară vizavi de conservarea şi dezvoltarea educaţiei culturale/umaniste. Comunicarea interculturală este o garanţie a progresului social. Ignorarea trecutului istoric creează posibilitatea unor erori cu efecte geopolitice şi culturale incalculabile, în special în rândul elitelor. Cunoaşterea istoriei naţionale, europene şi universale asigură consolidarea şi unitatea corpusurilor sociale, manifestarea conştiinţei civice şi a ataşamentelor faţă de comunităţi.

De aceea, creşterea numărului de ore de Istorie, ar oferi posibilitatea unor abordări multi, inter sau transdisciplinare, pentru a realiza o învăţare integrată, respectiv pentru a asigura legăturile necesare între cunoştinţele asimilate, indiferent de disciplină sau de aria curriculară căreia îi aparţine aceasta.

Analizând aceste Planuri-cadru, Societatea de Ştiinţe Istorice din România a transmis un punct de vedere în care preciza - "Cunoaşterea istoriei are un rol decisiv în formarea modului în care oamenii înţeleg lumea în care trăiesc şi acţionează apoi, pentru a modela viitorul. Progresul lumii moderne a fost în mare măsură legat de creşterea însemnătăţii educaţiei şcolare cu privire la trecutul istoric şi de capacitatea acesteia de a asigura un set comun de cunoştinţe şi valori care au modelat apoi acţiunea socială."

În anul Centenarului Marii Uniri, toţi cetăţenii României ar trebui să asimileze valorile care stau la baza formării identităţii naţionale şi a atitudinilor civice, abordând coerent şi în profunzime disciplina şcolară Istorie. Centenarul înseamnă educaţie. Este o educaţie plurivocă, valenţele evenimentului implicând cinstirea memoriei înaintaşilor, recuperarea şi conservarea patrimoniului istoric, întărirea fundamentelor coeziunii naţionale şi sociale, educarea tinerei generaţii într-un spirit al cooperării şi păcii.

Istoria este un imens laborator de unde putem extrage informaţii, cauze, consecinţe, ca dovezi ale dezvoltării speciei umane pe toate palierele, în toată complexitatea sa. Studiind istoria, învăţăm să analizăm şi să contemplăm funcţionarea lumii umane. În acest an, plin de trăiri şi emoţii, istoria este cea care ne oferă şansa şi motivul unei sărbători. Este momentul în care orice profesor de istorie are prilejul să arate elevilor de ce este importantă studierea şi cunoaşterea istoriei, cum a ajuns România la ceea ce este astăzi.

Istoria este aceea care formează identitatea naţională, conştiinţa istorică, oferă modele şi repere, promovează valori esenţiale şi asigură educaţia democratică a cetăţenilor. Este puţin lucru? Naţiunea şi democraţia depind de modul cum este învăţată istoria în şcoală, disciplina fiind una cu un înalt caracter formativ.

Când războiul şi incertitudinea sunt o realitate în această epocă a turbulenţelor, nu ne putem permite ignorarea educaţiei istorice, cultivarea incompletă a tinerelor generaţii, prin trunchierea sistematică a trecutului, aşa cum se întâmplă în prezent. Atitudinea de marginalizare a istoriei, de blamare a trecutului prin demitizare, au efecte distructive pe toate planurile.

Prin orele de istorie, se pot redeştepta patriotismului şi conştiinţa naţională. România nu va fi nici mândră, nici puternică, dacă tineretul ei nu este educat în spiritul unor valori autentice, al loialităţii faţă de ţară. Spre exemplu, în Occident, în momentul evocării şi celebrării unor momente istorice importante, orele de istorie au fost utilizate pentru a marca un astfel de moment istoric, în sprijinul profesorilor venind o mulţime de proiecte de sprijin, mijloace didactice construite special cu această ocazie a Centenarului. Vizite de studiu, schimburi culturale, digitalizarea unor obiecte de familie din acea perioadă, grija faţă de monumentele eroilor - reprezintă alte câteva moduri de a marca, în plan educaţional, acest moment.

În acest an, plin de emoţii şi de trăiri, cu o încărcătură istorică unică, Ministerul Educaţiei Naţionale ar trebui să se implice şi să înţeleagă importanţa disciplinei Istorie şi să o revalorizeze prin alocarea unui număr de două ore în trunchiul comun la filiera teoretică, profil uman şi real, clasele IX-XII, precum şi la toate clasele învăţământului liceal tehnologic şi vocaţional.

Celebrarea Centenarului Marii Uniri trebuie să întărească legătura cu românii care se află în afara graniţelor ţării, să încurajeze manifestarea identităţii naţionale oriunde ne-am afla, iar în faţa comunităţii europene să fie un exemplu, pentru a determina modalitatea în care vom fi trataţi pe viitor de statele membre ale Uniunii Europene.